Anorexia este o tulburare tot mai răspândită în rândul tinerilor, care are implicații atât fizice, cât și emoționale, iar în cazuri extreme, persoanele în cauză se pot îmbolnăvi grav, până la deces.
Potrivit unei statistici date publicității de Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație, se estimează că una din 100 de adolescente (10-19 ani) suferă de anorexie nervoasă, iar acestea reprezintă a 3-a cea mai comună boala cronică întâlnită la femeile tinere. Totodată, un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raportează că 5–10% dintre anorexici mor în zece ani de la contractarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor fi decedați după 20 de ani și numai 30–40% se vor însănătoși definitiv.
În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), această tulburare de alimentație manifestă riscuri la nivel psihic și mental, prin confuzie, gândire lentă, prin comportamente obsesiv-compulsive, bipolae și schizofrenice. La nivel fizic, anorexia se manifestă prin deshidratare, letargie, oboseala, emaciere, slăbiciune muscular, edeme la nivelul mâinilor și picioarelor, temperature scăzută a corpului, senzație de frig, dureri abdominale, tulburări ale sistemului digestiv (costipație), diminuarea percepției durerii, presiune sanguină scăzută etc.
“În cazul anorexiei, riscul de deces este de patru ori mai mare decât în cazul depresiei majore, acest risc crescând la persoanele diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani. Cauza poate fi o combinaţie a unor factori psihologici, biologici şi sociali, precum: atitudinea socială faţă de aspectul fizic, influenţa familiei ca percepție, proveniența din familii foarte stricte, foarte critice, perfecționiste sau foarte protectoare, evenimente cu grad de stres ridicat: divorţ, decesul unei persoane dragi , schimbarea domiciliului sau a altor aspecte de viață, boli fizice sau psihice în familie. De asemenea, anorexia poate apărea pe fond medical: boli ale tractului digestiv (calculi biliari sau pietre la bilă, ulcere, boala de reflux gastroesofagian, etc), tulburări hormonale (boala lui Addison), afecţiuni ale encefalului (accident vascular cerebral, traumatisme, demenţă), boli cronice inflamatorii, pierderea simţului gustativ, depresie, anxietate sau diferite tipuri de medicamente”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Specialistul afirmă că anorexia se manifestă prin refuzul de a mânca în faţa altor persoane, prin măsurarea porției de mâncare, prin tăierea alimentelor în porții foarte mici, pregătirea meselor bogate pentru cei dragi, dar la care persoanele anorexice nu participă, ascunderea alimentelor, suprasolicitarea prin exerciții fizice sau folosirea de laxative sau medicamente care reduc pofta de mâncare, prin dorința de a se cântări obsesiv.
“Gândirea unei persoane cu anorexie este distorsionată, în sensul să își percepe corpul ca fiind supraponderal, când obiectiv vorbind, greutatea este mai micât decât cea normală. În același timp, o persoana anorexică își va guverna viața numai după aprobările sau dezaprobările societății și va avea o gândire negativistă, de genul: nu corespund, nu voi fi acceptat, nu pot fi iubit dacă sunt gras, nu merit să mă bucur de viață. Cel mai grav aspect este că dacă nu va atinge perfecțiunea, se vor ivi gânduri suicidale. Este inundat de emoții negative, precum: frica intensă de îngrășare, implicit de respingere socială, sentimente de rușine, vinovăție, neîncredere în sine, în ceilalți și, într-un final, în viață și în oportunitățile oferite de ea”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
