Anorexia nervoasă. Diagnosticare, semne și simptome

Anorexia nervoasă. Diagnosticare, semne și simptome.

Anorexia este o problemă extrem de gravă, întâlnită mai ales în rândul adolescenților. Anorexia, o tulburare de comportament alimentar generată de această obsesie anormală privind greutatea, este caracterizata prin refuzul menținerii unei greutăți corporale sănătoase și o frică obsesivă de a câștiga în greutate.

Este asociata cu o imagine asupra propriului corp distorsionată și poate fi menținută de diferite modele cognitive care alterează modul cum individul afectat evaluează și gândește asupra corpului sau, alimentație și alimente.

Persoanele care suferă de anorexie nervoasă vor simți senzația de foame, dar acceptă doar mici cantități de hrană. Media de aport caloric la o persoana cu anorexie nevoasa este de 600-800 calorii pe zi, dar sunt si cazuri extreme de înfometare completă. Aceasta este o tulburare mentală severă cu o incidență ridicată a comorbidității și cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tulburările psihiatrice.

Anorexia nervoasă. Diagnosticare

1. Restricţia alimentară persistentă, greutatea corporală este foarte mică pentru vârsta, sexul, stadiul de dezvoltare, sănătatea fizică; un indice de masă corporală IMC <85 % faţă de normal.

2. Frica excesivă faţă de creşterea în greutate sau de a deveni obez, chiar în condiţii de subponderalitate.

3. Tulburări în modul în care este percepută greutatea corporală sau forma corporală personală

Semnele și simptomele anorexiei nervoase pot cuprinde:

• scadere dramatica a greutatii corporale
• lanugo: par fin, moale care creste pe fata si corp
• obsesia fata de calorii si continutul de grasimi
• preocuparea fata de alimente, retete sau gatit; persoana poate gati elaborate pentru altii dar nu si pentru ea
• dieta alimentara in ciuda greutatii periculoase
• frica de a cistiga in greutate sau de a deveni supraponderal
• dezvoltarea de ritualuri: taie mincarea in bucati mici, refuza sa manince linga altii, ascunde mincare
• foloseste laxative, pilule de slabit, sirop de ipeca sau diuretice, isi induce varsaturi
• se angajeaza in exercitii fizice frecvente, obositoare
• se autopercepe a fi supraponderal in ciuda faptului ca altii ii spun ca este slab
• devine intolerant la frig, se plinge frecvent ca ii este frig datorita pierderii grasimii protectoare si a circulatiei sanguine deficient prin presiunea scazuta si hipotermia ca mecanism de a conserva energia
• este frecvent trist, letargic
• evita prietenii si familia, devine izolat si secretos
• unele persoane pot purta haine largi, care nu se potrivesc pentru a ascunde greutatea cistigata in timp ce altii vor purta haine mari pentru a ascunde ceea ce vad ei a fi un corp neatragator
• obrajii pot deveni mariti datorita cresterii in volum a glandelor salivare cauzata de varsaturile excesive
• articulatii umflate, distensie abdominala.

Tratarea anorexiei

• Pentru tratarea anorexiei este necesară o bună colaborare între medicul de familie, edocrinolog, psiholog, psihiatru şi nutriţionist. Obiectivul principal urmărit în tratament este reabilitarea nutriţională, etapă în care se urmăreşte o creştere ponderală de 200-400 de grame pe zi.
• Psihoterapia se poate face individual, dar şi în grup sau familie. Este dificilă şi e nevoie de multă ambiţie şi răbdare.
• Medicaţia în tratarea anorexiei cuprinde suplimente de calciu, vitamina D, tratament pentru demineralizarea osoasă. Pentru problemele psihiatrice şi creşterea apetitului se prescriu antidepresive şi antipsihotice.