Anevrism aortic

Anevrismul aortic se referă la o zonă de umflătură în formă de balon în cea mai mare arteră a corpului, cunoscută sub numele de aortă. Anevrismele aortice apar de obicei fie în abdomen, fie în piept. Dacă devin prea mari, anevrismele aortice pot duce la complicații care pun viața în pericol, inclusiv hemoragii interne și rupturi bruște.

Acest articol se referă la diferitele tipuri de anevrisme aortice, precum și la simptomele asociate, cauzele, factorii de risc și multe altele.

Tipuri de anevrism aortic (și efectele care rezultă)

Anevrismele aortice sunt umflături care se dezvoltă în aortă atunci când pereții arterei devin mai slabi. Cele două tipuri de anevrisme aortice sunt:

• Anevrism aortic abdominal (AAA): Anevrismele aortice abdominale apar în jumătatea inferioară a corpului. Aceste umflături se dezvoltă în partea aortei care aduce sângele de la inimă către zona pelviană, picioare și abdomen. Dacă se sparg, anevrismele aortice abdominale pot fi fatale. Ele sunt mai frecvente la bărbați decât la femei.
• Anevrism aortic toracic: Anevrismele aortice toracice se dezvoltă în piept și în partea superioară a trunchiului. Ca și în cazul celor care apar în abdomen, anevrismele aortice din torace pot provoca hemoragii interne care pun viața în pericol dacă se rup. Anevrismele aortice toracice sunt ceva mai puțin frecvente decât anevrismele aortice abdominale.

Simptomele anevrismului aortic rupt sau disecat în caz de urgență

Anevrismele aortice pot provoca complicații grave de sănătate, cum ar fi disecția aortică și rupturile.

Disecția aortică apare atunci când ruperea pereților arterei determină scurgerea sângelui prin ea. Acest lucru poate provoca ischemie, care este o lipsă de flux sanguin către restul corpului, inclusiv către organele interne. Simptomele includ:

• Durere toracică bruscă, severă, care poate iradia în umăr, spate, gât, maxilar, brațe, picioare și/sau stomac
• O senzație de condamnare iminentă
• Palpitații ale inimii
• Puls slab
• Tensiune arterială scăzută
• Dureri de stomac
• Dificultăți de respirație și/sau de înghițire
• Greață
• Vărsături
• Amețeală
• Transpirație excesivă
• Piele rece, umedă

Ruptura unui anevrism aortic poate fi fatală. Sunați la 112 sau mergeți la spital dacă prezentați orice simptom de ruptură a unui anevrism aortic, cum ar fi:

• Durere bruscă și severă în spate sau în stomac
• Dificultăți de respirație
• Șoc
• Leșin
• Amețeală
• Piele palidă sau decolorată

Simptome și semne de avertizare timpurie

În multe cazuri, anevrismele aortice nu provoacă semne de avertizare timpurie. Este posibil să descoperiți că aveți un anevrism de aortă prin teste de screening de rutină sau teste imagistice efectuate din alt motiv.

Dacă aveți simptome ale unui anevrism aortic abdominal sau toracic, acestea pot include:

• Durere persistentă în abdomen
• O umflătură palpabilă în abdomen
• O senzație de pulsație în zona abdominală
• Senzații pulsatile în spate, lateral, picioare, fese sau în zona pelviană
• Dificultăți de respirație
• Umflături la nivelul brațelor, gâtului sau feței
• Durere la înghițire
• Răgușeală
• Senzație de sațietate sau de „umplutură” atunci când nu ați mâncat prea mult

Cauzele și factorii de risc pentru anevrismul de aortă

Anevrismul de aortă poate avea mai multe cauze:

• Ateroscleroza, care constă în formarea unor plăci de grăsime la nivelul pereților arterelor. Pe măsură ce ateroscleroza se dezvoltă, pereții arterelor se îngroașă și se deteriorează, formând zone de slăbiciune unde artera se dilată ca un balon; astfel, apare un anevrism aortic;
• Traumatismele. Traumatismele de la nivelul toracelui pot determina leziuni la nivelul arterei aorte (ex. anevrism toracic produs în urma unui accident rutier);
• Boli ale țesutului conjunctiv: sindromul Marfan, sindromul Ehlers-Danlos;
• Boli infecțioase. În cazuri rare, sifilisul netratat poate afecta artera aortă, determinând o boală care se numește aortită luetică. Aceasta se manifestă printr-o scădere a rezistenței peretelui aortic și poate duce la anevrism aortic.

Printre cei mai importanți factori de risc se numără:

• vârsta peste 65 de ani;
• sexul masculin;
• fumatul;
• obezitatea;
• hipertensiunea arterială;
• existența în familie a altor cazuri de anevrism de aortă.

Metodele de diagnostic

Pentru că nu determină simptome decât atunci când au dimensiuni mari sau când se rup, majoritatea anevrismelor de aortă sunt depistate întâmplător, atunci când pacientul se prezintă la spital pentru o altă afecțiune.

Metodele prin care poate fi diagnosticat un anevrism de aortă sunt:

• Analize de sânge. Prin recoltarea de sânge poate fi depistat sifilisul sau o altă infecție care poate afecta artera aortă;
• Radiografia toracică. Radiografia toracică poate ajuta la diagnosticarea unui anevrism toracic, însă unele anevrisme pot să nu se vadă, de aceea poate fi necesar un alt test precum ecografie, CT sau RMN;
• Ecocardiografia. Prin ecocardiografie poate fi depistat un anevrism de aortă ascendentă care este aproape de inimă. De asemenea, ecocardiografia poate diagnostica și unele complicații ale anevrismului aortic, precum disecția de aortă sau insuficiența aortică;
• Ecografia abdominală. Ecografia abdominală folosește ultrasunete cu ajutorul cărora medicul poate vizualiza un anevrism abdominal și poate stabili dimensiunile acestuia. Pe lângă stabilirea diagnosticului, ecografia este foarte utilă și pentru a monitoriza regulat anevrismul aortic;
  CT și RMN de cord. Aceste investigații pot fi folosite de medic atunci când anevrismul de aortă nu poate fi vizualizat prin alte metode. De asemenea, aceste teste se pot folosi atunci când medicul are nevoie de mai multe detalii despre anevrism, în special înainte de intervenția chirurgicală;
• Angiografia. Angiografia este o investigație minim invazivă, care folosește raze X și substanță de contrast pentru a vedea mai bine artera aortă și ramurile sale. Această investigație ajută medicul să afle detalii referitoare la dimensiunea anevrismului, dacă există disecție de aortă sau cheaguri de sânge în interiorul anevrismului și dacă sunt afectate și alte artere,

Tratament anevrism aortic

Scopul tratamentului în cazul anevrismului toracic este de a preveni creșterea lui și de a-l trata înainte să ducă la o disecție sau ruptură aortică.

În funcție de mărimea și rata de creștere a anevrismului toracic aortic, tratamentul poate varia de la monitorizare până la intervenție chirurgicală.

În cazul anevrismelor mici (< 5 cm în diametru):

• se recomandă supravegherea, deoarece prezintă un risc foarte scăzut de rupere;
• la fiecare 6-12 luni se recomandă ecografie sau alte teste imagistice, pentru a monitoriza creșterea anevrismului și riscul de ruptură;
• medicație, pentru managementul tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului;
• modificarea stilului de viață (se recomandă ferm renunțarea la fumat);
• exercițiile zilnice sunt benefice.

În cazul anevrismelor mari (> 5 – 5.5 cm în diametru):

• se recomandă, în general, tratamentul chirurgical, deoarece riscul de ruptură crește odată cu creșterea dimensiunii anevrismului;
• tipul de intervenție va fi ales de echipa de medici chirurgi împreună cu pacientul, în funcție de severitatea simptomelor și starea generală de sănătate.

Și în cazul anevrismelor aortice abdominale scopul tratamentului este de a preveni creșterea și de a-l trata înainte ca acesta să provoace o disecție sau ruptură aortică.

În funcție de mărimea și ritmul de creștere a anevrismului aortic abdominal, tratamentul poate varia de la monitorizare până la intervenție chirurgicală.

Anevrismele aortice abdominale mai mici de 3 cm:

• Se tratează medicamentos, prin menținerea optimă a tensiunii arteriale și modificarea stilului de viață (renunțare la obiceiuri nesănătoase, dietă etc).

Anevrismele aortice abdominale mai mari de 3 cm, cu o rată de creștere de peste 0,5 cm în șase luni/ 1 cm într-un an:

Se recomandă tratamentul chirurgical, pentru a preveni riscul de ruptură, care reprezintă o urgență medicală cu mortalitate crescută; tratamentul chirurgical poate varia, de la caz la caz:

• chirurgie clasică (deschisă): necesită înlocuirea zonei anevrismale cu o proteză; medicul chirurg accesează porțiunea afectată a aortei abdominale printr-o incizie; majoritatea pacienților stau în spital între 4-10 zile, iar perioada de recuperare poate fi de până la trei luni;
• chirurgie endovasculară (EVAR): reprezintă o opțiune de tratament mai puțin invazivă; presupune realizarea a două mici incizii în zona inghinală, prin care medicul chirurg introduce o endoproteză; majoritatea pacienților au nevoie de o perioadă de spitalizare de 1-3 zile, iar recuperarea durează mai puțin decât în cazul unei intervenții chirurgicale deschise.

Mortalitatea postoperatorie în cazurile de anevrism de aortă abdominal nerupt poate fi de aproximativ 1%, în timp ce în cazurile de anevrism rupt ajunge la 90%.

Deoarece anevrismul de aortă nu are niciun simptom până în momentul când este aproape să se rupă, uneori prea târziu pentru a se mai putea interveni, această boală este denumită și „criminalul tăcut”