Boala trompelor uterine care te lasă fără urmași. Andreas Vytoulkas: Afectează 11% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă

Infertilitatea nu este un diagnostic care condamnă, cel puțin nu dacă ai șansă să înțelegi boală și să ajungi cât mai repede la specialiști. Despre ce presupune această boală dar mai ales lucruri mai puțin cunoscute despre investigațiile necesare diagnosticării și soluțiile ei am stat de vorbă cu Andreas Vytoulkas, medic specialist obstretică-ginecologie, cu supraspecilizare în infertilitate. 

Infertilitatea este o boală care deși nu ucide, doare îngrozitor în plan emoțional. Au învățat românii să vină la medicul specialist atunci când nu pot avea un copil pe cale naturală?

Din păcate, încă suntem la stadiul la care ne “chinuim” să îi aducem la specialistul în infertilitate. Sigur că lucrurile s-au mai îmbunătățit, însă nu atât de mult încât atunci când sarcina nu apare pe cale naturală, după un an de zile de încercări repetate să vină la specialist. Mai întâi se duc la medicul ginecolog care poate tergiversa lucrurile mai mult decât este cazul. Oamenii trebuie să știe că specializarea de infertilitate este una așa cum este și cea de oftalmologie, de exemplu, și că este nevoie să consulte pe cineva specializat în acest domeniu. Altfel, principalul risc este chiar pierderea timpului, iar atunci când vorbim despre infertilitate, acesta este extrem de prețios. 

Care sunt principalele cauze ale infertilității la femei și la bărbați?

Așa cum a reieșit și din studiul pe care l-am efectuat anul trecut, primul studiu care investighează problemele de fertilitate la români, cele mai frecvente afecțiuni sunt problemele trompelor uterine, premenopauza, dereglările hormonale și endometrioza în cazul femeilor, iar în cazul infertilității masculine, problemele sunt date de anomalii prezente în spermograma acestora.

Ce este salpingita și de ce este considerată o cauză a infertilității. 

Boala inflamatorie pelvină sau salpingita reprezintă inflamația trompei/trompelor uterine și este determinată de infecția cu Chlamydia trachomatis (în 65% din cazuri), de gonococ sau de micoplasmă, germeni care stau la baza bolilor cu transmitere sexuală, și este una dintre cauzele des întâlnite ale infertilității feminine. Salpingita afectează aproximativ 11% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă. Dacă trompele sunt bolnave, infectate sau inflamate, ele vor dezvolta un țesut cicatrizat ce se va transforma într-un obstacol care împiedică ajungerea lichidului seminal la locul de fertilizare. Se măresc, de asemenea, șansele de a avea o sarcină extrauterină.

Ce investigații sunt necesare pentru diagnosticarea salpingitei? 

Cele mai multe dintre femeile cu această afecțiune prezintă sensibilitate la palparea abdomenului inferior. Următorul pas este examinarea pelvină unde medicul observă sensibilitatea anexelor. Diagnosticarea clinică este imprecisă deoarece nici un test de laborator, anamneza afecțiunii ori examinarea fizică nu sunt specifice pentru salpingită. În unele cazuri, pentru un diagnostic extrem de precis, este necesară laparoscopia.

Când este recomandată histeroscopia și ce afecțiuni poate ea diagnostica? 

Histeroscopia este una dintre cel mai puțin invazive metode de diagnostic în ceea ce privește patologia cavității uterine și nu doar că permite stabilirea unui diagnostic în cazul unei afecțiuni, dar este și o metodă de intervenție rapidă. Se recomandă atunci când există suspiciuni în privința endometriozei, de pildă, sau când se dorește vizualizarea perfectă a cavitații uterine. Explorarea se realizează cu ajutorul unui instrument numit histeroscop, un instrument optic foarte subțire (3-5 mm) conectat la un dispozitiv video printr-o sursă de lumină cu fibră optică. Prin histeroscop se introduce aer sau o soluție salină pentru vizualizarea cavității uterine și deschiderea trompelor uterine. Intervenția se face cu anestezie locală, de cele mai multe ori, dar la cererea pacientei se poate face și anestezie generală. Durata totală a investigației este de până la 40 de minute. Pregătirea înaintea procedurii presupune evitarea contactului sexual cu 1-2 zile înainte de
efectuarea histeroscopiei, a spălăturilor vaginale și a tratamentelor cu ovule sau a supozitoarelor vaginale cu o săptămână înainte de examinare. Dacă femeia nu este la vârsta menopauzei, cea mai bună perioadă pentru efectuarea acestei intervenții este în prima săptămână după terminarea menstruației.

Când o femeie primește indicație pentru histeronosografie?  

Histeronosografia este recomandată în special pentru măsurarea permeabilității trompelor uterine, pentru a obține un diagnostic, atunci când sarcina nu apare pe cale naturală. Procedura se realizează folosind o soluție ce se introduce printr-un cateter subțire, foarte flexibil, prin colul uterin până în cavitatea uterină. În timpul injectării, se pot resimți crampe ușoare sau senzație de presiune, caz în care se poate administra, la cererea pacientei, un antispastic intramuscular pentru reducerea disconfortului. Procedura durează cel mult jumătate de oră. Tot prin intermediul acesteia se pot determina și cauzele sângerărilor anormale ce au loc în timpul menstrei abundente, dar și între menstre sau după instalarea menopauzei. Se efectuează sub ghidaj ecografic. Cel mai bun moment pentru a efectua histerosografia este în zilele 5-10 ale ciclului menstrual. Este o procedură contraindicată în sarcină. 

Este FIV-ul o procedură de succes și în cazul femeilor aflate deja la premenopauză?  

Nu putem spune că este de succes în cazul tuturor femeilor aflate la premenopauză. Depinde foarte mult de cât de repede depistăm premenopauza, pentru că dacă vorbim chiar de începutul ei atunci, da, există șanse de obținere a unei sarcini prin fertilizare in vitro cu ovocitele pacientei. Dacă însă aceasta s-a instalat de ceva vreme, cel mai probabil nu mai vorbim de FIV cu material genetic propriu. Există cazuri de premenopauză instalate foarte devreme, poate chiar înainte de 35 de ani. Aici, șansele de reușită sunt mai mari și datorită vârstei pacientei. Rezerva ovariană poate fi măsurată prin analiza de sânge numită hormonul anti-mullerian (AMH), este cea care dă indicii despre cât de departe se află pacienta de pre-menopauză. Însă AMH ne dă indicii numai despre cantitatea rezervei ovariene, nu și despre calitatea acesteia, ceea ce este un factor foarte important atunci când vorbim despre obținerea unei sarcini.

Este recunoscută procedura de donare de ovule în România? 

În România, problema ovulelor donate nu bine reglementată, este greoaie, nu există bancă de ovule, donarea putându-se face de la rude de un anumit grad. Acesta este și unul dintre motivele pentru care pacientele ajunse în această situație se feresc să facă acest tip de intervenție în țară.