Ana Aslan, reguli pentru o viață sănătoasă și longevivă. Acesta este SECRETUL

Ana Aslan a ajuns la vârsta de aproape 92 de ani. Ea a fost o longevivă conform definițiilor științifice. Metoda de tratament dezvoltată de Ana Aslan, bazată pe invenția sa Gerovital și un regim de viață sănătos, duce la o bătrânețe sănătoasă și demnă.

Doamna Profesoara a condus institutul de la infiintare, 1952, cand era primul de profil din lume si se numea Institutul de Geriatrie, devenit apoi, in 1974, Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, pana la moartea sa, la 19 mai 1988, scrie jurnalul.ro.

Originele și educația primită acasă

Ana Aslan avea sange boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatal sau din Braila. Era invatata sa manance corect, la ore fixe, sanatos. Mancare buna „ca a taranului roman”, ne spune doamna dr. farmacist Speranta Prada, presedintele Fundatiei „Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus aceasta buna cuviinta a hranirii si in dieta pacientilor sai.

„Totul trebuie sa fie cat mai natural, trebuie evitate alimentele din conserva. Alimentatia trebuie sa aduca in mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fara substante inutile.” Multe legume, multe fructe si, bineinteles, multa miscare.

Cum arată o zi normală din punct de vedere alimentar

Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentatiei trebuie sa arate asa: micul dejun, gustare, pranz (Profesoara lua pranzul la maxim 13:30), gustare, cina (la 18:00 – 19:00).

La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vaca, pestele, pasarea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea il recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, in general carne de la animalele care se hranesc, la randul lor, mai curat. si, atentie, toate rasol! Cateodata, merg si facute le cuptor.

Pe vremea aceea, se facea mancare cu carne- legume cu putina proteina, nu carne cu ceva. Noi mancam acum carne cu putina garnitura.

Dieta mediteraneana? Pai rosiile cu branza si cu paine pe care le manca taranul roman?

Cum spuneam, recomanda legumele. in stare naturala sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouale.

Fara prajeli, fara grasimi.

Avea si mancaruri preferate: supa de vita clara, cu crutoane, patrunjel si piper, crap pe varza murata, pana de somn, rasol de salau cu lamaie, sarmalute fara orez, pilaf de pasare, curcan, ciuperci cu cascaval la cuptpr. si avea si o slabiciune dulce: ii placea tortul „Buturuga”, facut in casa. ‘Daca primea vreun tort de cofetarie… il facea cadou, nu il manca.”