Ambrozia – planta periculoasă pentru sănătatea omului. Cum putem să ne protejăm de ea? Alergia la ambrozie poate duce la deces!

 Ambrosia artemisiifolia – este o buruiana cu tulpina moale care face parte din genul Ambrosia, cunoscuta si sub denumirea populara de iarba de paragina. Ambrozia creste spontan, cel mai adesea in zonele rurale, pe campuri si in spatiile deschise periferice urbane neamenajate si care beneficiaza de multa lumina solara.

Intre lunile tarzii de primavara si toamna, ambrozia elibereaza graunciori mici de polen care pot provoca alergii sezoniere. Cantitatea de polen din aer este de obicei cea mai ridicata intre 10 a.m. si 3 p.m., in functie de vreme. Polenul se poate raspandi pe distante de sute de kilometri si poate supravietui chiar si unei ierni blande.

Din datele oferite de Ministerul Sanatatii din Romania, din populația activă a României (9.000.000 persoane), un număr de 482.000 persoane sunt alergice la polenul de ambrozia, majoritatea prezentând rinoconjunctivită, afecțiune care în timp evoluează spre astm. Aceste date evidențiază o prevalență crescută a alergiei la ambrozia de 5,35% în populația activă din România, ceea ce indică o morbiditate crescută, comparabilă cu cea dată de diabetul zaharat. Se estimează că populația expusă la polenul de ambrozia atinge 6 milioane, majoritatea din vestul țării, celelalte regiuni fiind mai puțin afectate.”

In mod normal, sistemul imunitar apara organismul impotriva virusurilor si bacteriilor, pentru a indeparta bolile. Insa, in cazul persoanelor alergice, sistemul imunitar interpreteaza in mod eronat polenul ca pe o substanta periculoasa. Astfel, organismul poate sa produca substante chimice care lupta impotriva polenului, chiar daca este inofensiv.

Cum se manifestă alergia la ambrozia ?

Principalele simptome de alergie cuprind:

• mancarimi la nivelul ochilor, nasului, gatului;
• iritatii ale ochilor;
• congestie nazala;
• secretii nazale apoase;
• tuse;
• respiratie suieratoare;
• presiunea sinusala;
• piele umflata, de culoare albastruie, sub ochi;
• scaderea simtului mirosului;
• scaderea simtului gustului;
• somnolenta;
• oboseala cronica;
• eruptii cutanate dureroase – umflaturi mici si basici.

Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită
și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la
manifestări similare celor din șocul anafilactic.

Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt: strănut, prurit nazal, obstrucţie nazală, secreţii nazale
apoase, prurit ocular, congestie oculară, lăcrimare, iar ale astmului episoade de tuse, dificultate în
respiraţie sau wheezing.

Simptomele cutanate includ leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase, și edem dureros al
țesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba, zona genitală, și
extremitățile.

Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc, neașteptat, și tablou
clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular
ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală.

Cum se poate trata alergia la ambrozia ?

Abordarea terapeutică este complexă și trebuie să includă:

 Evitarea expunerii la polen, care poate ameliora simptomele rinoconjunctivitei alergice.
Expunerea la polen poate fi redusă prin utilizarea aparatelor de aer condiționat cu filtre, prin închiderea
ferestrelor în timpul zilei și prin diminuarea timpului petrecut în aer liber în cursul sezonului polinic.

 Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice induse de ambrozia, care este stabilit
de medicul alergolog

 Imunoterapia alergen-specifică (AIT), care este singurul tratament care modifică cursul bolii,
deoarece interferează cu mecanismele imunologice patologice care duc la dezvoltarea alergiei.

AIT este benefică atât pentru tratamentul rinoconjunctivitei alergice sezoniere induse de polenuri și al
celei persistente/perene induse de acarienii din praful de casă, la adulți și la copii – în scopul
controlului simptomelor și prevenției dezvoltării astmului și/sau a altor sensibilizări, cât și pentru
tratamentul astmului cu componentă alergică semnificativă – în scopul controlului simptomelor, al
reducerii farmacoterapiei (în special a corticoterapiei) și al exacerbărilor.