Din cuprinsul articolului
Dr. Marewa Glover este o cercetătoare de renume din Noua Zeelandă, cunoscută pentru activitatea sa în domeniul sănătății publice, în special în ceea ce privește reducerea fumatului în rândul populației indigene Māori. Cu peste 31 de ani de experiență, Dr. Glover a jucat un rol crucial în dezvoltarea politicilor pragmatice pentru reducerea efectelor nocive ale fumatului, în special în ceea ce privește sănătatea femeilor însărcinate.
În cadrul celui de-al șaptelea Summit Privind Reducerea Efectelor Nocive ale Fumatului, Dr. Glover a subliniat succesul Noii Zeelande în implementarea politicilor de reducere a fumatului. Ea a evidențiat modul în care țara sa a reușit să reducă dramatic prevalența fumatului, mai ales în rândul populației indigene, prin integrarea unor măsuri diverse de reducere a riscurilor.
În cadrul Summitului, modelul aplicat de Noua Zeelandă a fost prezentat ca un exemplu global de succes în reducerea fumatului, pentru că ei au evitat măsurile prohibiționiste și s-au concentrat accesul la produse alternative mai puțin nocive. Dr. Glover a explicat cum această abordare a redus disparitățile de sănătate dintre comunitățile indigene și restul populației.
Dr. Marewa Glover susține ferm măsurile bazate pe știință care promovează alternative mai puțin nocive pentru cei care fumează, contribuind la o abordare mai echitabilă și mai eficientă a sănătății publice.
Noua Zeelandă: un proiect de succes prin programele gratuite de renunțare la fumat
Noua Zeelandă a făcut progrese semnificative în programul său de eliminare a fumatului, cu un obiectiv ambițios de a reduce prevalența fumatului la 5% sau chiar mai puțin până în 2025.
Începând cu anul 1990, Noua Zeelandă a implementat un program amplude control al tutunului. Un punct important în această inițiativă a fost introducerea programelor gratuite de renunțare la fumat în 2000, care au inclus linii telefonice de sprijin și programe regionale menite să ajute fumătorii să renunțe.
Noua Zeelandă continuă să monitorizeze și să publice date statistice actualizate privind comportamentul în materie de sănătate, iar noile date sunt așteptate de la Ministerul Sănătății pentru a evalua progresele recente. În paralel, acest efort a fost inspirat și de succesul altor țări, cum ar fi Suedia, care la rândul său, a implementat cu succes politici similare.
Programele de renunțare la fumat sunt esențiale în această abordare și implică colaborarea între experți internaționali, precum medicul Colin Mendelsohn din Australia, și rapoartele elaborate de organizații precum *Smokefree Sweden*.
O prevalență în scădere a fumatului
Așadar, în perioada 2022-2023, Noua Zeelandă și-a consolidat și mai mult eforturile de a atinge acest obiectiv de reducere a fumatului, având rezultate încurajatoare, așa cum se evidențiază în statisticile de mai jos.
În decembrie 2023, prevalența fumatului zilnic în Noua Zeelandă a scăzut la 6,8% pentru persoanele cu vârsta de peste 15 ani, o scădere remarcabilă în comparație cu cifra de 16,4% cu un deceniu în urmă. Această scădere a fost relativ lentă, înregistrând aproximativ 0,5% pe an, până când, în ultimii ani, ritmul de reducere a crescut.
Aceasta reflectă o abordare modernă a sănătății publice, similară cu ce se întâmplă și în alte țări care au introdus strategii de reducere a efectelor nocive ale tutunului prin produse alternative. În Noua Zeelandă, programele gratuite de renunțare la fumat, alături de o reglementare strictă a produselor fără fum, au jucat un rol important în această tranziție către reducerea fumatului.
Prevalența ridicată a fumatului în rândul populației Maori
Populația asiatică din Noua Zeelandă tinde să aibă rate de fumat mai scăzute, influențate de așa-numitul „efect de migrant sănătos”, care face referire la tendința migranților de a avea comportamente de sănătate mai bune decât populațiile locale. În schimb, populațiile insulelor din Pacific au rate de fumat mai moderate, situându-se între cele ale neo-zeelandezilor europeni și cele ale populației maori.
În rândul populației maori, fumatul a avut întotdeauna o prevalență mult mai ridicată, fiind de 2 până la 3 ori mai mare decât la alte grupuri etnice. Această disparitate își are originea în perioada colonială, când tutunul a fost introdus de coloniști europeni, cum ar fi vânătorii de balene și navigatorii, atât bărbaților, cât și femeilor maori.
În mod notabil, femeile maori au început să fumeze cu aproape un secol înaintea femeilor europene, în anii 1920-1930, ceea ce a perpetuat un model de fumat familial, în special atunci când ambii părinți erau fumători.
Astfel, aceste diferențe istorice și culturale au condus la rate ridicate de inițiere a fumatului în rândul copiilor maori, consolidând disparitățile pe termen lung între populații.
Alternativele fără fum au condus la scăderea rapidă a fumatului în rândul populației Maori
În ultimii ani, Noua Zeelandă a făcut progrese semnificative în reducerea ratelor de fumat, în special în rândul populației Maori. Începând cu anii 2019-2020, s-a observat o scădere rapidă a prevalenței fumatului în rândul acestui grup, datorită adoptării pe scară largă a produselor fără fum.
Efectele unei abordări prohibiționiste față de fumat
În contrast, țările care au adoptat o abordare prohibiționistă față de alternativele fără fum, cum ar fi Australia, au experimentat creșteri semnificative ale pieței ilicite. Aceste abordări au încetinit progresul în reducerea prevalenței fumatului și implicit în scăderea mortalității asociate fumatului.
Articol susţinut de Philip Morris România
