Din cuprinsul articolului
Este adesea confundată cu cerealele, însă apartine familiei Polygonaceae, familie din care fac parte macrisul, rubarba, stevia creata. Se consuma atât plantele verzi (de 5-7 zile) cât şi fructele, care sunt tari, asemănătoare cu seminţele de floarea soarelui, dar mult mai mici în dimensiuni.
Deşi nu este o cereală, hrişca întruneşte calităţile făinei de grâu integrală. Este de fapt superioară grâului din multe puncte de vedere: conţine mai puţine glucide, nu conţine gluten, este bogată în lisină (aminoacid esenţial), fier, seleniu, calciu şi antioxidanţi.
Un adevărat medicament
Hrişca este recomandată să se consume cu regularitate şi dacă sunteţi sănătoşi, însă are rezultate foarte bune în tratarea anumitor afecţiuni, precum diabetul zaharat, ateroscleroza, bolile hepatice şi de inimă, hipertensiunea arterială, diverse edeme, anemie şi depresie.
80% din masa fructelor de hrişcă este reprezentată de amidon, iar proteinele se află într-un raport de aproximativ 18%.
Conţinutul de minerale, fier, zinc, magneziu, calciu sau seleniu este la fel de ridicat, dar un rol deosebit îl au compuşii cu valoare antioxidantă, precum rutinul sau taninurile.
Hrănitoare, aromate şi gustoase, uşor dulcegi, seminţele de hrişcă reprezintă un aliment de bază în bucătăria mai multor popoare. Ele pot fi consumate crude, fierte sau prăjite, simple sau în amestec cu alte alimente.
Previne accidentele vasculare
Polifenolii şi rutina (un compus al vitaminei P) care se găsesc din abundenţă în hrişcă sunt de un real ajutor pentru menţinerea elasticităţii şi rezistenţei vaselor de sânge. Aşadar, persoanele care consumă zilnic minimum 50 de grame de hrişcă vor fi protejate împotriva apariţiei accidentelor vasculare cerebrale. Totodată, flavonoidele din hrişcă previn apariţia ischemiei cardiace.
Luptă împotriva diabetului
Consumul de hrişcă poate trata şi diabetul de tip II, deoarece ajută la menţinerea nivelului de glucoză în sânge în limitele normale, chiar şi în condiţiile consumului mai ridicat de hidraţi de carbon. Cercetările recente demonstrează că introducerea hriştii în alimentaţie este şi un mijloc sigur de prevenire a diabetului de tip II.
Ţine cancerul la distanţă
Substanţele pe care le conţine hrişca au proprietăţi antimutagene şi antitumorale remarcabile. Vitaminele, fibrele alimentare şi oligoelementele conţinute în boabele de hrişcă au rolul de a scădea semnificativ probabilitatea apariţiei diverselor forme de cancer, mai ales a cancerului rectal, gastric, esofagian sau pulmonar. Astfel, specialiştii recomandă consumul de hrişcă de aproximativ patru ori pe săptămână, pentru a ne menţine într-o stare bună de sănătate.
Previne apariţia Alzheimerului
Consumul de hrişcă previne degenerarea celulelor sistemului nervos şi alterarea funcţiilor mentale care apar în urma procesului de îmbătrânire. Aşadar, hrişca stimulează circulaţia cerebrală şi favorizează menţinerea în stare bună a memoriei şi raţionamentului până la vârste înaintate, împiedicând instalarea demenţei senile. Pentru obţinerea rezultatelor, specialiştii recomandă consumul a minimum 300 de grame de hrişcă pe săptămână.
Scade nivelul colesterolului
Un consum regulat de hrişcă menţine sub control nivelul colesterolului rău (LDL) şi scade nivelul trigliceridelor din sânge. Cercetătorii chinezi au demonstrat că persoanele care consumă frecvent hrişcă au un nivel mai scăzut de colesterol şi trigliceride.
Ajută la slăbit
Hrişca este foarte săracă în calorii, dar bogată în substanţe ce ajută la reglarea greutăţii corporale. Acest aliment conţine anumite substanţe cu efect diuretic, care reduc excesul de apă din organism. Dacă fierbeţi boabele de hrişcă împreună cu morcovi, ardei şi roşii le puteţi consuma şi seara, dând o senzaţie de saţietate, astfel că şi apetitul alimentar scade foarte mult.
Elimină toxinele
Colina, substanţa care se găseşte din abundenţă în hrişcă, e şi un foarte bun tonic hepatic, care ajută ficatul să se regenereze şi să elimine toxinele, precum alcoolul sau alimentele cu grad de toxicitate mărită.
Moduri de preparare
Hrişca poate fi preparată prin fierbere sau prin înmuiere.
Dacă doriţi să o fierbeţi, aceasta se curăţă, se clăteşte şi după ce a stat la înmuiat două sau trei ore se pune la fiert (o cană cu hrişcă la două căni cu apă) timp de 15-20 de minute, amestecând uşor. După ce a dat în clocot se ia de pe foc şi se acoperă vasul, pentru ca boabele să se umfle. Înainte de a fierbe se poate căli în ulei cu ceapă şi cu alte legume.
Dacă o preparaţi prin înmuiere, hrişca se curăţă, se clăteşte în două sau în trei ape şi se lasă la înmuiat de seara până a doua zi. Se poate consuma simplă sau cu iaurt, lapte sau fructe.
Hrişca se poate folosi ca adaos în supe sau ciorbe, mâncăruri de legume cu sos sau deserturi, salate cu ciuperci şi roşii.
