Din cuprinsul articolului
Din cele mai vechi timpuri se spune că Iisus Hristos s-a arătat oamenilor credincioși timp de 40 de zile după învierea sa din morți. Mântuitorul le-a făcut o promisiune ucenicilor Săi în timpul înălțării Sale la cer, asigurându-i că va trimite Duhul Sfânt pentru a-i călăuzi și ajuta în misiunea lor de răspândire a credinței.
Pe 13 iunie 2024, Ziua Înălțării, biserica organizează slujbe și rugăciuni speciale în care oamenii comemorează înălțarea lui Iisus Hristos și promisiunile făcute de acesta.
Această sărbătoare importantă se mai numește și Ispas, denumirea venind de la numele ciobanului care ar fi fost martor la înălțarea lui Iisus Hristos către ceruri. Potrivit legendei, bărbatul ar fi stat ascuns după pietre până a avut curajul de a povesti tot ce a văzut. Se menționează că acesta era un om vesel și bun la suflet.
Produsul care nu trebuie să lipsească de pe masă de Înălțarea Domnului 2024
Sărbătoarea este trecută în calendarul ortodox cu cruce roșie.
Având în vedere acest aspect creștinii ortodocși țin cont de foarte multe lucruri. Unul dintre acestea este strâns legat de preparatele culinare care se servesc în această zi, joi, 13 iunie 2024. Credincioșii trebuie neapărat să consume ouă roșii.
Cei care mănâncă ouă vopsite în culoarea roșie vor fi norocoși până la finalul anului. De asemenea, ar fi bine să se mănânce pască, cozonac, ceapă verde, brânză și vin roșu. Aceste feluri de mâncare trebuie mai întâi să fie duse la slujba de la Biserică pentru a fi sfințite și apoi se servesc alături de cei dragi.
În plus, pot fi date de pomană celor nevoiași. În popor există credința că odată cu Înălţarea Domnului se înalţă şi sufletele celor adormiţi de la Săptămâna Luminată încoace. În trecut se făceau multe ritualuri magice de apărare în această zi.
Înălţarea Domnului 2024, tradiţii şi obiceiuri
În această zi creştinii se salută cu „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat s-a înălţat!”. În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ispasul este o sărbătoare populară, necreştină, care se suprapune sărbătorii creştine a Înălţării Domnului. Ea este dedicată personajului mitic cu acelaşi nume. Ispasul, ca personaj, este perceput ca un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi provocând rele oamenilor şi animalelor.
Înălţarea Domnului. De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli. În această zi este strict interzis să se împrumute sare şi foc pentru că aduce ghinion.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai. Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare.
