Din cuprinsul articolului
Diabetul zaharat se referă la un grup de boli care afectează modul în care organismul utilizează glucoza din sânge.
Glucoza este o sursă importantă de energie pentru celulele care alcătuiesc mușchii și țesuturile. Este, de asemenea, principala sursă de combustibil pentru creier.
Principala cauză a diabetului zaharat variază în funcție de tip. Dar, indiferent de tipul de diabet, acesta poate provoca prea multă glucoză în sânge. Prea multă glucoză în sânge poate provoca probleme grave de sănătate.
Afecțiunile diabetului cronic includ diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2. Afecțiunile diabetului cu potențial reversibile includ prediabetul și diabetul gestațional.
Prediabetul apare atunci când nivelul de glucoză din sânge este mai mare decât în mod normal. Dar acele niveluri de glucoză din sânge nu sunt suficient de mari pentru a fi numite diabet.
Prediabetul se poate transforma în diabet dacă nu se iau măsuri pentru a-l preveni. Diabetul gestațional apare în timpul sarcinii, dar poate dispărea după nașterea copilului.
Simptome
Simptomele diabetului depind de nivelul de glucoză din sânge. Unele persoane pot să nu aibă simptome, mai ales dacă au prediabet sau diabet de tip 2. În cazul diabetului de tip 1, simptomele tind să apară rapid și sunt mai severe.
Potrivit MayoClinic, unele dintre simptomele diabetului de tip 1 și ale diabetului de tip 2 includ următoarele:
- Senzația de sete mai mare decât de obicei.
- Urinare frecventa.
- Pierdere în greutate neintenționată.
- Prezența cetonelor în urină, un produs secundar al defalcării mușchilor și grăsimilor care apare atunci când nu există suficientă insulină disponibilă.
- Senzație de oboseală și slăbiciune.
- Senzație de iritabilitate sau alte modificări ale dispoziției.
- Vedere încețoșată.
- Rănile care se vindecă lent.
- Infecții frecvente, cum ar fi infecții ale gingiilor, pielii sau vaginului.
- Deși diabetul de tip 1 poate apărea la orice vârstă, de obicei se manifestă în copilărie sau adolescență. Diabetul de tip 2 (cel mai frecvent tip) poate apărea și la orice vârstă, dar este cel mai frecvent la persoanele cu vârsta peste 40 de ani.
