Află povestea celui mai iubit obicei de Crăciun. Un simbol al renașterii

Bradul de Crăciun: Un simbol al renașterii! Bradul este considerat un copac sfânt – vârful se îndreaptă spre înaltul cerului Dumnezeiesc, iar ramurile lui rămân verzi, amintind de viața veșnică. Iar împodobirea lui este este cel mai iubit obicei de Crăciun. Află care este povestea acestei tradiții.

Când a devenit cunoscut bradul de Crăciun?

În anul 1584, tradiţia împodobirii unui pom era făcut piaţă, tinerii cântau în jurul lui, după care îi dădeau foc. Apoi, bradul de Crăciun a devenit cunoscut în special în lumea germanică. În anul 1841, în Anglia, apare tradiția bradului de Crăciun, după ce prinţul consort Albert a dăruit un exemplar soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor, scrie Greekreporter.

Cercetătorii spun bradul de Crăciun era considerat drept un simbol al renașterii, în primăvară, așa cum Mântuitorul Iisus Hristos a înviat, după răstignirea și moartea Sa.

Obiceiurile scandinave

Venerarea arborilor a fost, secole la rând, un obicei printre europenii păgâni și a supraviețuit convertirii la creștinism prin obiceiurile scandinave de a decora casa și hambarul cu plante veșnic verzi de Anul Nou, pentru a speria diavolul. În timpul festivalului păgân organizat de romani, cunoscut ca Saturnalii, casele erau împodobite cu coronițe din plante veșnic verzi. De asemenea, existau și alte obiceiuri, care azi sunt asociate cu Crăciunul.

Află povestea celui mai iubit obicei de Crăciun. Un simbol al renașterii

Povestea bradului de Crăciun a luat naștere în vremea Sfântului Bonifaciu, cel care i-a convertit pe germani la creştinism. Supărat că aceștia venerau un stejar, a lovit pomul cu un topor și, ulterior, în mijlocul lui, a crescut un brad, forma triunghiulară amintind omenirii de Trinitate. Germanii au împodobit timp de secole la rând copaci veșnic verzi în mijlocul iernii și i-au adus în case, ca o modalitate de a le venera frumusețea și de a păstra verdele vibrant.

Trandafiri din hârtie colorată

Brazii erau împodobiți cu trandafiri din hârtie colorată, mere și decorațiuni speciale din zahăr
După ce s-a căsătorit cu Regina Victoria, Prințul Albert, crescut în Coburg, Germania, a instituit tradiția anuală a brazilor de Crăciun, așa cum făcuse în copilărie. Brazii erau împodobiți în mod tradițional cu trandafiri din hârtie colorată, mere, napolitane, beteală și decorațiuni speciale din zahăr. Ca și creștinii din Moravia, considerați primii care și-au luminat brazii de Crăciun cu lumânări, Albert și Victoria și-au luminat bradul cu lumânări.

Obiceiul împodobirii pomilor de Crăciun

Obiceiul împodobirii pomilor de Crăciun a fost introdus în America de Nord în iarna anului 1781 de soldații staționați în provincia Québec. Generalul Friedrich Adolf Riedesel și soția sa, baroneasa von Riedesel, au organizat o petrecere de Crăciun pentru ofițeri, la Sorel, Quebec, încântându-și oaspeții cu un brad împodobit cu lumânări și fructe.

A devenit cunoscut în America la începutul secolului al XIX-lea, dar a fost interzis de președintele Roosvelt
Bradul de Crăciun a devenit cunoscut în Statele Unite la începutul secolului al XIX-lea, odată cu prima imagine a unui brad de Crăciun publicată în 1836 pe coperta cărții „Darul străinului” de Hermann Bokum. În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, care spunea că există pericolul unui incendiu. Tradiţia a fost reluată abia în anul 1923, fiin păstrată până în prezent.

Prima menționare a unui brad de Crăciun în literatura americană a fost într-o poveste din 1836 a cărții ilustrate „The Token and Atlantic Souvenir”, intitulată „Ziua Anului Nou”, de Catherine Maria Sedgwick, în care povestea despre o servitoare germană care împodobește bradul amantei.

Tradiția instituită de familia regală britanică a fost cea care a asigurat popularitatea bradului de Crăciun
Tradiția instituită de familia regală britanică a fost cea care a asigurat pentru totdeauna locul bradului de Crăciun în inimile americanilor. O gravură a familiei cu pomul de Crăciun, de la Castelul Windsor, care a apărut inițial în The Illustrated London News, în 1848, a fost copiată în Statele Unite, în perioada Crăciunului, în revista Godey’s Lady’s Book. Imediat, bradul de Crăciun a devenit parte esențială a sărbătorii Nașterii Domnului.