Afecțiunea de care suferă trei din patru femei. Acneea, balonarea și apetitul crescut printre simptome

Sindromul premenstrual (PMS=premenstrual syndrome) este o afecțiune medicală caracterizată prin apariția unui ansamblu de semne și simptome, la femeile de vârstă reproductivă, în zilele premergătoare menstruației. Se estimează că 3 din 4 femei sunt afectate de o anumită formă a PMS la fiecare menstruație. Practic, fiecare femeie prezintă cel puțin un simptom al sindromului premenstrual în decursul vieții. Vârful de incidența al sindromului premenstrual este între 20 și 40 de ani.
Deși intensitatea manifestărilor variază de la lună la lună, simptomele tind să se repete lunar după un tipar previzibil pentru fiecare femeie afectată.
Cum recunoaștem sindromul premenstrual?
Simptomatologia are o evoluție oscilantă, cu agravări și ameliorări pe toată perioadă reproductivă a femeii. Semnele și simptomele sindromului premenstrual apar în a doua jumatate a ciclului menstrual, de obicei cu 7-10 zile înainte de menstruație. La majoritatea femeilor manifestările dispar la începutul menstruației.
Peste 150 de simptome sunt descrise în cadrul sindromului premenstrual. Numărul și intensitatea simptomelor cunoaște o mare variabilitate, fiind specifice fiecărei femei; în același timp intensitatea manifestărilor poate varia cu fiecare ciclu menstrual.
Cele mai frecvente manifestări ale sindromului premenstrual includ:
Simptome emoționale și comportamentale:
– Anxietate sau încordare
– Stare depresivă
– Modificări bruște ale dispoziției (furie sau iritabilitate)
– Modificări ale apetitului și apetit crescut pentru anumite alimente
– Tulburări ale somnului (insomnie)
– Izolare socială
– Incapacitate de concentrare
Semne și simptome fizice:
– Oboseală
– Cefalee (durere de cap)
– Dureri musculare sau articulare
– Balonare abdominală
– Constipație sau diaree
– Sensibilitatea sânilor
– Episoade de acnee
Aproximativ 8% din femei prezintă o formă severă de sindrom premenstrual –tulburare disforică premenstruală, cu semne și simptome accentuate: modificări severe ale dispoziției, depresie accentuată, furie, anxietate, respect de sine scăzut, sentimente de inutilitate, dificultăți de concentrare.
Care sunt cauzele sindromului premenstrual?
Cauzele exacte ale sindromului premenstrual sunt încă necunoscute, dar au fost identificați o serie de factori care pot contribui la apariția afecțiunii:
– Modificările hormonale. Simptomatologia variază cu fluctuațiile hormonale și dispare în sarcină și menopauză
– Depresia nediagnosticată poate fi responsabilă pentru manifestările severe ale sindromului premenstrual, cu toate că nu poate fi incriminată pentru toate simptomele
– Schimbări chimice la nivelul sistemului nervos. Cercetările recente arată cu variația anumitor substanțe chimice cu rol de neurotransmițători (serotonină) care influențează dispoziția ar putea fi incriminată în apariția sindromului premenstrual
– Alimentația dezechilibrată. Deficitul de vitamina B6 sau a unor acizi grași esențiali, consumul de alcool și cofeină pot conduce la apariția sau agravarea simptomatologiei.
– Stresul. Stresul poate agrava manifestările sindromului premenstrual.
Diagnosticul sindromului premenstrual:
Nu există un algoritm standard de diagnostic al sindromului premesntrual.
Ca parte a strategiei de diagnostic se recomandă testarea funcției tiroidei, deoarece anumite afecțiuni tiroidiene pot avea o simptomatologie similară sindromului premenstrual.
Un alt element important pentru diagnostic este reprezentat de întocmirea unui jurnal lunar al simptomelor pentru cel puțin două luni, care să conțină: momentul apariției și terminării menstruației, momentul apariției și intensitatea simptomelor înaintea și în cursul menstruației.
Conform Societății Americane de Obstetrică și Ginecologie diagnosticul de sindrom premenstrual se impune atunci când:
– Simptomatologia apare în ultimele două săptămâni înaintea menstruației
– Simptomele afectează calitatea vieții
– Au fost excluse alte cauze medicale cu simtome asemănătoare: depresie, afecțiuni ale tiroidei, sindrom de oboseală cronică, sindromul colonului iritabil
Există un tratament pentru sindromul premenstrual?
Principiile de tratament ale sindromului premenstrual cunosc trei abordări: educația femeilor, modificarea alimentației și stilului de viață și tratamentul medicamentos.
Educația pacientelor cu privire la sindromul premenstrual va determina o mai bună înțelegere a simptomelor precum și certitudinea că suferința se va sfârși o dată cu terminarea menstruației. Păstrarea unui jurnal lunar determină asumarea bolii prin monitorizarea simptomelor, creșterea capacității de reacție și de luptă împotriva bolii, precum și eliberarea stresului.
O nutriție echilibrată contribuie la starea generală de bine atât fizică cât și mentală. Scăderea cantității de alcool, cofeină, zahăr și sare poate conduce la ameliorarea simptomatologiei. Se recomandă o dietă săracă în grăsimi și bogată în fibre, precum și administrarea unor suplimente alimentare care conțin vitamina B6, vitamina A și E, calciu, zinc și magneziu. S-a observat că intensitatea bolii scade prin fracționarea alimentației în șase sau mai multe mese mici pe zi, menținându-se astfel un nivel constant al insulinei.
Un program regulat de exerciții fizice contribuie la menținerea stării generale de sănătate precum și la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual. Somnul suficient este de asemenea important pentru succesul tratamentului. Privarea de somn poate exacerba oboseala și starea de iritabilitate.
Terapia medicamentoasă include antiinflamatoarele non-steroidiene (aspirina, ibuprofen) care ameliorează cefaleea, durerile musculare sau articulare și crampele. Medicația antidepresivă se utilizează cu succes în cazuri atent selecționate, putând ameliora oboseala, problemele de somn precum și apetitul exagerat. Diureticele scad retenția de fluide prezentă în sindromul premenstrual. Medicația hormonală precum și pilulele contraceptive pot fi utile în strategia de control al sindromului premenstrual.
Sindromul premenstrual nu poate fi prevenit, dar o strategie terapeutică individualizată pentru fiecare femeie în parte poate ameliora simptomele crescând astfel calitatea vieții pacientelor care suferă de această boală.