Medicii îi mai dăduseră doi ani de trăit. Era un revoluționar și un om care sfida convențiile. Îi plăcea să vâslească alături de camarazii săi. Însă într-o zi a remarcat că începuse să fie cam neîndemânatic.
I se mai întâmplase să se prăbușească, fără vreun motiv anume. Medicul său a glumit și i-a sugerat ”să o lase mai moale cu berea.”
A învățat fizica alături de genii, cei mai mari fizicieni îl apreciau și îl descriau ca pe un tânăr sclipitor, genial. În tinerețe, a cunoscut-o și pe Jane, iubirea vieții lui. Totul mergea foarte bine, până într-o noapte, când și-a pierdut total cunoștința și a căzut de pe scări.
Starea de sănătate s-a înrăutățit, a început să vorbească foarte greu și nu mai putea da la vâsle. Familia sa a început să vadă schimbările și l-au trimis la doctor.
A fost diagnosticat cu scleroza laterală amiotrofică (amyotrophic lateral sclerosis sau ALS). Scleroza laterală amiotrofică este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează celulele nervoase din creier şi măduva spinării. Boala atacă neuronii care coordonează flexarea muşchilor, motiv pentru care, în timp, creierul îşi pierde capacitatea de a controla activitatea ţesuturilor fibroase. Din moment ce nu mai sunt active, acestea încep să se atrofieze şi să se contracteze.
Conform Asociaţiei ALS, pacienţii diagnosticaţi cu boala de care suferă Stephen Hawking trăiesc, în medie, 3 ani, numai 10% dintre aceştia reuşind să supravieţuiască mai mult de 10 ani. Cu toate acestea, celebrul fizician a depăşit cu mult speranţele medicilor, deoarece este afectat de scleroză laterală amiotrofică (denumită şi boala Lou Gehrig) de peste 50 de ani.
,,Nu cunosc niciun caz în care un pacient să supravieţuiască acestei boli atât de mult timp încât afecţiunea aproape a dispărut. O astfel de stabilizare este extrem de rară”, spunea, în anul 2002, Nigel Leigh, profesor de neurologie clinică la King’s College, Londra.
Nimeni nu îşi poate da seama cum a reuşit Stephen Hawking să supravieţuiască sclerozei laterale amiotrofice atât de mult timp. Cu toate acestea, în urmă cu 5 ani, când jurnaliştii de la New York Times l-au rugat să le dea un sfat pacienţilor care suferă de aceeaşi boală ca şi el, fizicianul a spus: ,,Concentraţi-vă asupra lucrurilor pe care dizabilitatea voastră nu vă împiedică să le realizaţi şi nu regretaţi ceea ea nu vă permiteţi să faceţi. Să nu vă simţiţi spiritul invalid, dar nici fizicul”.
Boala paralizează treptat, dar evoluția este rapidă. Doctorii de atunci i-au mai dat doi ani de trăit. Puterea sa fizică a slăbit din ce în ce mai mult. La un moment dat, a crezut că nu mai are rost să continue cu studiile, într-un an avea nevoie de baston, iar vorbirea îi era total inteligibilă. Și-a pierdut treptat capacitatea de a scrie și de a vorbi. Era însă hotărât să ”privească sus spre stele, nu în jos, spre pământ.”
S-a căsătorit cu Jane Wilde și au trei copii. ”Am atâtea de făcut și urăsc să pierd vremea”, declară Stephen Hawking.
S-a refugiat în lumea lui de savant, de mai bine de 50 de ani. Este unul dintre cei mai inteligenți oameni din istorie.
Teoriile sale despre găuri negre sau cea despre Universul în expansiune au schimbat fizica și felul în care trebuie să privim omul, pentru totdeauna.
În mod absolut miraculos, hotărârea sa și refuzul de a se da bătut au pus la colț toți medicii care nu îi dădeau mai mult de doi ani.
La data de 14 martie 2018, Stephen Hawking s-a stins, la vârsta de 76 de ani. Drum bun printre stele, domnule Hawking!
”Oricât ar fi de greu, există întotdeauna o soluție. Ești bun la ceva, important este să nu renunți.” Stephen Hawkings
