Adevărul despre conservele de pește și conținutul de metale grele. Mihaela Bilic: ”E bine să aveți în cămară”

Medicul nutriționist Mihaela Bilic a demontat mitul conținutului de metale grele din conservele de pește. Conservele cu pește au devenit o opțiune populară și convenabilă pentru consumatorii moderni, datorită ușurinței de preparare și a duratei de valabilitate îndelungate. Cu toate acestea, în ultimii ani, s-a tot discutat despre posibilitatea ca aceste produse să conțină metale grele, cum ar fi mercurul, plumbul sau cadmiul. 

Peștele este o sursă valoroasă de proteine, acizi grași Omega-3, vitamine și minerale, iar conservele cu pește oferă o alternativă convenabilă la peștele proaspăt. Cu toate acestea, în procesul de conservare, peștele este supus unor tehnici de prelucrare, care ridică întrebări cu privire la potențialul conținut de metale grele.

”Nu desconsiderati conservele de peste, sunt o sursa practica, eficientă și deloc scumpă de Omega-3. Fie că este vorba de ton, sardine, sprot, hering sau macrou, o conserva de peste e satioasa, dietetica (daca o luati in saramura sau in sos tomat, nu in ulei) si gata gatită! Scăpați de mirosul pestelui in bucatarie, o luati usor cu voi la birou, o mancati ca atare sau o puneti peste o salata, paste, orez etc. Pentru doar cativa lei primiti proteine de inalta calitate, acizi grasi esentiali (cu maxim de Omega3) si toate mineralele importante,” a subliniat dr. Mihaela Bilic.

Metalele periculoase din conservele de pește, doar un mit

Mitul conservelor care eliberează metale periculoase pentru sănătate în alimente este spulberat. Contaminarea alimentelor cu substanțe toxice și nocive se află sub controlul EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară). Există limite care trebuie respectate prin lege și au fost dezvoltate și tehnologii care împiedică trecerea substanțelor conținute în cutie în alimente. Prin urmare, putem folosi conservele pentru ca sunt sigure, important este sa le depozitam în mod corect și să respectăm data de expirare a produsului.

Cel mai căutat produs de cei care acordă atenție sănătății este este tonul natural, deoarece conține mai puțin ulei și mai puține grăsimi.

Acumularea de metilmercur este tipică tonului și tuturor peștilor mari, datorită unui proces numit bioamplificare (acumularea de substanțe toxice în ființe vii crește în concentrație pe măsură ce se ridică în vârful piramidei alimentare).

Un studiu publicat în „Environmental Research” în anul 2019 a investigat conținutul de metale grele din conservele cu ton, macrou și sardine din diferite mărci comerciale. Rezultatele au arătat că nivelurile de mercur în aceste conserve erau relativ mici și nu depășeau limitele legale admise. Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat că aceste valori pot varia în funcție de specia de pește și de locul de proveniență al acestuia.

Un alt studiu, realizat de „Journal of Food Science and Technology” în 2021, a analizat conținutul de plumb și cadmiu în conservele cu hering și sardine. Rezultatele au arătat că nivelurile de plumb și cadmiu în aceste produse erau de asemenea în limitele admise de reglementările privind siguranța alimentelor.

Atenționări pentru femeile însărcinate

De exemplu, un pește de talie medie acumulează mercur prin consumul de pești mici care conțin deja cantități mici de mercur. EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor) stabilește săptămânal (nu zilnic) praguri de mercur care sunt de aproximativ 1,6 micrograme de metilmercur/kg greutate corporală. Prin urmare, dacă consumați ton sau pește mare în general în dozele potrivite și respectând frecvența de consum, nu există riscul să luați metilmercur în cantități toxice.

Pentru femeile care sunt însărcinate sau care intenționează să aibă un copil este important să se limiteze consumul de pește care poate conține concentrații mari de metilmercur, cum ar fi: ton, pește-spadă, rechin. Conform Ghidurilor privind sarcina fiziologică, consumul trebuie limitat la cel mult două conserve de mărime medie sau o friptură de ton pe săptămână.

Cea mai bună strategie alimentară este cu siguranță să variem tipul de pește pe care îl consumăm, preferând peștele proaspăt și mic precum macrou, hamsii, sardine. Tonul conservat poate fi în meniu, dar să ne limităm la o dată pe săptămână.

Pentru a minimiza expunerea la metale grele, consumatorii pot urma câteva sfaturi:

• Alege mărci de încredere: Optează pentru mărci de conserve cu pește de calitate, care respectă reglementările privind siguranța alimentelor.
• Varietate și diversitate: Consumă pește din surse diferite și în mod variat. Astfel, poți reduce expunerea la un anumit tip de metal greu.
• Controlul porțiilor: Consumă pește în porții moderate, în conformitate cu recomandările nutriționiștilor.
• Consultă eticheta: Verifică eticheta produsului pentru a afla informații despre conținutul de metale grele și asigură-te că sunt respectate standardele reglementate de autoritățile competente.