Adevărul despre conservele de pește și conținutul de mercur. Nutriționist: ”E bine să aveți în cămară”

Conservele de pește, cum ar fi cele de ton sau de sardine reprezintă o soluție practică pentru toți cei care se grăbesc sau care nu vor să se apuce de gătit. O alimentație sănătoasă ne spun că o porție de 50 g de pește conservat trebuie consumată aproximativ o dată pe săptămână pentru diete de 2.000 kcal.

Pentru dietele de 1.500 kcal, consumul este de zero ori pe săptămână. De ce această limitare sarea este răspunsul. De fapt, conserva de ton este bogată în sare: o cutie mică, de 52 g greutate scursă, conține aproximativ 0,4 g sare, corespunzătoare a 10% din doza de sare pe care o putem introduce zilnic în organism, transmite Știri.md cu referire la Ziarul Național.

”Nu desconsiderati conservele de peste, sunt o sursa practica, eficientă și deloc scumpă de Omega-3. Fie că este vorba de ton, sardine, sprot, hering sau macrou, o conserva de peste e satioasa, dietetica (daca o luati in saramura sau in sos tomat, nu in ulei) si gata gatită! Scăpați de mirosul pestelui in bucatarie, o luati usor cu voi la birou, o mancati ca atare sau o puneti peste o salata, paste, orez etc. Pentru doar cativa lei primiti proteine de inalta calitate, acizi grasi esentiali (cu maxim de Omega3) si toate mineralele importante,” a subliniat dr. Mihaela Bilic.

Metalele periculoase din conservele de pește, doar un mit

Mitul conservelor care eliberează metale periculoase pentru sănătate în alimente este spulberat. Contaminarea alimentelor cu substanțe toxice și nocive se află sub controlul EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară). Există limite care trebuie respectate prin lege și au fost dezvoltate și tehnologii care împiedică trecerea substanțelor conținute în cutie în alimente. Prin urmare, putem folosi conservele pentru ca sunt sigure, important este sa le depozitam în mod corect și să respectăm data de expirare a produsului.

Cel mai căutat produs de cei care acordă atenție sănătății este este tonul natural, deoarece conține mai puțin ulei și mai puține grăsimi.

Acumularea de metilmercur este tipică tonului și tuturor peștilor mari, datorită unui proces numit bioamplificare (acumularea de substanțe toxice în ființe vii crește în concentrație pe măsură ce se ridică în vârful piramidei alimentare).

Atenționări pentru gravide

De exemplu, un pește de talie medie acumulează mercur prin consumul de pești mici care conțin deja cantități mici de mercur. EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor) stabilește săptămânal (nu zilnic) praguri de mercur care sunt de aproximativ 1,6 micrograme de metilmercur/kg greutate corporală. Prin urmare, dacă consumați ton sau pește mare în general în dozele potrivite și respectând frecvența de consum, nu există riscul să luați metilmercur în cantități toxice.

Pentru femeile care sunt însărcinate sau care intenționează să aibă un copil este important să se limiteze consumul de pește care poate conține concentrații mari de metilmercur, cum ar fi: ton, pește-spadă, rechin. Conform Ghidurilor privind sarcina fiziologică, consumul trebuie limitat la cel mult două conserve de mărime medie sau o friptură de ton pe săptămână.

Cea mai bună strategie alimentară este cu siguranță să variem tipul de pește pe care îl consumăm, preferând peștele proaspăt și mic precum macrou, hamsii, sardine. Tonul conservat poate fi în meniu, dar să ne limităm la o dată pe săptămână.