Unii oameni întâmpină greutăţi atunci când decid să se lase de fumat.
O treime din fumătorii din rasa europeană au o mutaţie la nivel genetic care îi împiedică să se lasă de acest viciu.
Rasa europeană (denumită şi rasa europoidă, rasa euroasiatică sau albă caucaziană) este, conform teoriilor rasiale, una dintre cele 5 rase umane (celelalte 4 rase fiind rasa ecuatorială, rasa asioamericană, rasa oceanică, rasa amerindiană). Arealul ei geografic este foarte extins, fiind răspândită pe toate continentele.
Gena numită ANKK1, responsabilă de reglarea dopaminei – hormonul fericirii, mai are un rol extrem de important în decizia, dar şi în procesul de renunţare la fumat. Ming Li, împreună cu colegii de la Şcoala de Medicină a Universităţii Zhejiang din Hangzhou, China, şi-au pus întrebarea dacă această genă şi variaţiile ei ar putea afecta capacitatea oamenilor de a renunţa la ţigări. Echipa a analizat 23 de studii care au cercetat relaţia dintre gena ANKK1 şi fumat. La aceste studii au participat circa 11.000 de oameni.
Aproximativ două treimi din fumătorii rasei europene au variaţia A2 / A2 a genei ANKK1. Aceşti oameni pot să renunţe la fumat mai uşor cu aproximativ 22 % decât cei care au o altă versiune alternativă a genei, fie A1 / A1 fie A1 / A2. Variaţiile genetice A1 / A1 şi A1 / A2 au fost anterior legate de obezitate şi dependenţa de droguri, ceea ce sugerează că ele pot predispune oamenii să adopte un comportament de dependenţă.
“Oamenii care au aceste versiuni de ANKK1 ar putea avea nevoie de strategii mai agresive în lupta lor contra dependenţei de ţigări. Nu este clar dacă gena are acelaşi efect şi pentru persoanele de alte rase decât cea europeană”,afirmă Ming Li.
“Rezultatele acestor studii ar putea fi utile pentru a ajuta oamenii să renunţe la fumat. Beneficiul real va veni atunci când efectele acestor gene vor fi mai bine înţelese, iar tratamentele speciale vor putea fi alese în funcţie de genele lor. Despre imaginea de ansamblu putem vorbi doar dintr-o perspectivă genetică a cuiva cu o anumită opţiune de tratament”, afirmă Andrew Lawrence de la Institutul Florey de Neuroştiinţe şi Sănătate Mintală din Victoria, Australia.
