Din cuprinsul articolului
Un anume tip de grăsime, deosebit de comun pentru persoanele de vârstă mijlocie, ar putea semnala boala Alzheimer cu două decenii mai devreme decât simptomele bolii de memorie.
Noi cercetări au stabilit o legătură între un anumit tip de grăsime corporală și proteinele din creier care sunt semnele distinctive ale bolii Alzheimer.
Într-un studiu prezentat la reuniunea anuală a Societății de Radiologie din America de Nord (RSNA), o echipă de la Școala de Medicină a Universității din Washington a legat grăsimea viscerală, care se formează în jurul organelor vitale precum inima, ficatul și stomacul, cu o probabilitate crescută de dezvoltarea demenței în două decenii.
„Acest rezultat crucial a fost descoperit deoarece am investigat patologia bolii Alzheimer încă de la mijlocul vârstei – în anii 40 și 50 – când patologia bolii este în stadiile sale incipiente”, a spus autorul principal al studiului Mahsa Dolatshahi, asociat de cercetare postdoctorală la Institutul Mallinckrodt de Radiologie (MIR) de la Școala de Medicină a Universității Washington.
„Și modificările potențiale precum pierderea în greutate și reducerea grăsimii viscerale sunt mai eficiente ca mijloc de prevenire sau întârziere a apariției bolii.”
Una din 5 femei și 1 din 10 bărbați vor dezvolta Alzheimer de-a lungul vieții
Alzheimer este cea mai comună formă de demență, caracterizată printr-un declin al memoriei, gândirii și învățării. Dolatshahi și echipa sa și-au concentrat studiul pe asocierea dintre Alzheimer și factori modificabili, cum ar fi obezitatea și distribuția grăsimii corporale.
Studiul a inclus 80 de subiecți de vârstă mijlocie normali din punct de vedere cognitiv, ceea ce înseamnă că nu aveau semne actuale de demență. Aproximativ 57,5% dintre acești participanți s-au calificat drept obezi, iar indicele de masă corporală (IMC) mediu al tuturor participanților a fost de 32,31.
CDC definește obezitatea ca având un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 30, iar 20% dintre americani îndeplinesc aceste criterii.
Participanții au fost supuși tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), RMN corporal, evaluare metabolică (măsurători de glucoză și insulină) și un panou de lipide (colesterol). Scanările RMN au fost folosite pe abdomen pentru a măsura volumul de grăsime subcutanată, care se găsește chiar sub piele, și grăsimea viscerală, care este mai adâncă, mai puțin evidentă vizual și înconjoară organele.
Scanările PET au fost folosite pentru a măsura trasori care se leagă de aglomerări de proteine care blochează creierul numite plăci de amiloid, un biomarker revelator al bolii Alzheimer.
