A ști sau nu data morții? Cristina Demetrescu: „Există un singur impediment”

Întrebarea dacă ar trebui să știm când vom muri este una care a fascinat și a înspăimântat omenirea de-a lungul timpului. În timp ce unii ar dori să știe data finalului pentru a-și organiza viața și a-și îndeplini dorințele, alții consideră că această informație poate avea efecte negative asupra psihicului și motivației unei persoane. 

Este această cunoaștere un avantaj sau un blestem? Ce impact ar putea avea asupra noastră și cum ar influența deciziile de zi cu zi?

Avantajele cunoașterii datei morții

Pentru cei care văd cunoașterea datei morții ca pe un avantaj, argumentul principal este că această informație ar putea aduce o mai bună gestionare a timpului rămas. Într-o lume în care timpul este adesea perceput ca fiind limitat și în care oamenii se confruntă zilnic cu alegeri importante, mulți cred că aflarea datei morții i-ar ajuta să își prioritizeze activitățile, să își exprime mai ușor sentimentele și să își îndeplinească dorințele neîmplinite.

Există și o latură practică: persoanele care știu că au o perioadă limitată de timp ar putea să-și pună ordine în viață și în afaceri, să își scrie testamentul, să își împace conflictele și să își facă planuri concrete pentru cei dragi. În plus, ar putea fi un impuls pentru a trăi mai intens, a căuta sensul vieții și a aprecia mai mult fiecare moment.

Dezavantajele și riscurile cunoașterii datei morții

Pe de altă parte, cunoașterea datei exacte a morții poate avea efecte devastatoare asupra psihicului. Persoanele aflate în această situație pot trăi cu un sentiment constant de neliniște, anxietate și demotivare. Gândul că viața lor are un termen clar poate tăia orice dorință de a continua să lupte pentru sănătatea sau pentru bunăstarea lor.

Astrologul Cristina Demetrescu a explicat acest aspect într-un mod sugestiv, în cadrul podcastului Altceva cu Adrian Artene: „Nu este o discuție pe care eu o port cu clienții. Nu cred că ajută pe nimeni să știe când va muri și nici nu le recomand în general nici să calculeze. Poate că unii au suficient sânge rece să știe lucrul acesta. Dar există un singur impediment. Am vorbit cu o clientă de-a mea căreia medicul i-a dat 20 de luni de trăit. În momentul ăla, tu îi tai niște abilități și capacități pe care persoana respectivă. O demotivezi să-și ducă lecția până la final. Dacă știm că ni se termină contractul de muncă pe data de 20 iunie, în ultima lună de muncă nu mai vii sau nu mai facem nimic.”

Astfel, există riscul ca persoanele care află data morții să renunțe la activitățile care le aduceau satisfacție, să își piardă speranța sau să devină apatici. În plus, acest tip de cunoaștere poate afecta relațiile cu cei dragi, creând un sentiment de tristețe și fatalitate în jurul persoanei respective.

Perspectiva filosofică și psihologică asupra vieții și morții

Filosofii și psihologii au dezbătut de secole întregi conceptul de moarte și impactul pe care îl are asupra vieții noastre. Unii consideră că necunoașterea momentului final este esențială pentru a trăi o viață plină de sens. Prin neștiință, oamenii sunt motivați să își îndeplinească visurile și să își asume riscuri, fără să se gândească la sfârșitul inevitabil.

În schimb, alții cred că acceptarea morții și conștientizarea faptului că viața are un sfârșit poate fi un motor pentru schimbare și creștere personală. Cunoașterea datei morții poate inspira un sentiment de urgență și îi poate face pe oameni să valorifice fiecare moment.

Cum influențează cultura și religia percepția asupra morții?

Cultura și religia joacă un rol semnificativ în modul în care oamenii percep moartea și dorința de a cunoaște data finalului. În unele culturi, moartea este privită ca o parte naturală și inevitabilă a vieții, iar pregătirea pentru aceasta este considerată o formă de înțelepciune. Alte tradiții spirituale, în schimb, promovează ideea că nu ar trebui să ne concentrăm pe moarte, ci mai degrabă pe trăirea unei vieți pline și pe dezvoltarea personală.

Religia creștină, de exemplu, încurajează acceptarea morții ca pe o trecere spre o viață veșnică, iar multe învățături sugerează că nu este benefic să știm momentul exact al trecerii. Budismul, pe de altă parte, pune accent pe meditația asupra morții pentru a dezvolta o înțelegere profundă a impermanenței și a naturii efemere a vieții.

Poate cunoașterea datei morții să aducă mai multă claritate sau să creeze confuzie?

În cele din urmă, răspunsul la întrebarea „ar trebui să știm data morții?” depinde de individ și de capacitatea fiecăruia de a gestiona această informație. Există persoane care ar putea folosi această cunoaștere pentru a trăi o viață mai autentică și mai împlinită, în timp ce alții ar putea să se simtă paralizați de frică și lipsa de speranță.

Cristina Demetrescu oferă o perspectivă echilibrată, subliniind că o astfel de informație nu este necesară pentru majoritatea oamenilor: „O demotivezi să-și ducă lecția până la final.” Astfel, necunoașterea termenului final poate încuraja oamenii să își asume responsabilitatea pentru propriile vieți, să își continue eforturile și să găsească un sens în fiecare zi.

Concluzie

Decizia de a ști sau nu data morții este una profund personală și trebuie abordată cu mare atenție. În timp ce pentru unii ar putea fi o sursă de motivație și claritate, pentru alții ar putea aduce anxietate și disperare. În cele din urmă, viața este un proces continuu de învățare și creștere, iar acceptarea impermanenței poate fi suficientă pentru a trăi o existență împlinită și plină de semnificație.