Din cuprinsul articolului
A crezut că are demență, pentru că se simțea mereu obosită. Diagnosticul târziu a venit ca un șoc. „Dacă aș putea salva doar o persoană de coșmarul prin care am trecut eu, ar fi totul pentru mine”
De câțiva ani, Katrina Burchell se luptase cu ceața și oboseala debilitante ale creierului. Era îngrijorată că era un semn de demență sau o tumoră pe creier, dar nu primea niciun răspuns de la medicul ei de familie.
Ceea ce a determinat-o să afle cu adevărat starea sănătății sale a fost o întâmplare din 2018. Era o noapte rece și întunecată de octombrie, când Katrina Burchell făcea naveta de la slujba ei de avocat din Londra la casa ei din Hertfordshire.
A crezut că are demență, pentru că se simțea mereu obosită
Simțindu-se obosită și confuză, Katrina Burchell s-a urcat în trenul greșit. Când a ajuns la capătul liniei în nordul Londrei, s-a trezit singură pe o platformă întunecată, la kilometri de casă.
„A fost a treia noapte la rând în care am urcat în trenul greșit. Când am coborât în cele din urmă din tren, eram complet pierdută și confuză. Mecanicul de tren și-a dat seama că ceva nu era în regulă”, a spus ea, pentru The Telegraph.
„M-a dus cu amabilitate înapoi la gara principală și, în timp ce făcea asta, i-am explicat că aveam ace în mâini și picioare și mă simțeam obosită și confuză. Părea îngrijorat și m-a întrebat de ce nu primesc nici un tratament.
Ultimele lui cuvinte pe care mi le-a adresat au fost: „Meriți să fii ascultată. Nu părăsi cabinetul medicului până nu sunt de acord să te ajute”.
Câteva zile mai târziu, Burchell a avut o programare de trimitere la un hemotolog și, cu cuvintele mecanicului de tren în cap, i-a spus medicului că nu va pleca până când lucrurile nu vor fi rezolvate.
La scurt timp, a fost diagnosticată cu anemie pernicioasă, o afecțiune autoimună care afectează stomacul și este cea mai frecventă cauză a deficienței de vitamina B12.
Burchell, acum în vârstă de 60 de ani, spune că principalul ei simptom de oboseală a fost prezent de când își amintea.
„Când aveam 19 ani, m-am dus la medicul de familie și mi-am descris oboseala și unele probleme gastrice pe care le aveam, iar el mi-a diagnosticat cu sindrom de intestin. Mi-a spus că este foarte comun, nu se poate face nimic și că va trebui să trăiesc cu asta”, a mai spus femeia.
Medicul ei i-a testat, de asemenea, nivelurile de B12 și de fier. Dar, deși ambele erau scăzute, acestea se încadrau în limitele normale. Burchell spune că dacă ar fi testată acum, noile ghiduri ar arăta că este deficitară.
Vitamina B12 este o vitamina solubilă în apă care ajută la menținerea sănătății celulelor noastre, a metabolismului și a producției de ADN.
„M-am simțit obosită toată viața”
Burchell a continuat să studieze dreptul și a profesat ca avocat timp de 35 de ani. S-a căsătorit, a avut doi copii și s-a apucat de alergat. Dar simptomele ei au rămas.
„Funcționam, dar eram constant obosită”, spune ea. „Dar este ca o vedere slabă, în sensul că nu știi ce pot vedea alții. Mi-a luat ceva timp să realizez că nu toată lumea s-a se simțea așa cum mă simțeam eu.”
Lucrurile s-au înrăutățit când a avut copii, la 30 și 26 de ani. Protoxidul de azot, care este folosit pentru ameliorarea durerii în timpul nașterii, este cunoscut că epuizează B12 și duce la probleme neurologice.
Ea spune că a fost o mamă ocupată și muncitoare, ceva despre care acum simte că a fost folosit pentru a-și îndepărta grijile.
„Mi s-a spus că sunt obosită pentru că sunt mamă sau pentru că aveam o slujbă stresantă. Un doctor m-a acuzat chiar că am o tulburare de alimentație. Oamenii spuneau: „O, ești doar o proaspătă mamă obosită” sau „Muncești prea mult”. Dar nu a fost asta. Din punct de vedere fizic, nu eram capabil să funcționez.
Mă trezeam, făceam un duș, apoi trebuia să mă întind pentru a-mi aduna energia pentru muncă. Dormeam în tren și citeam fiecare e-mail de trei sau patru ori, pentru că ceața creierului era atât de densă.
Totul era o formă de mascare și de multe ori simțeam că mă agățam de un fir. În momentele scăzute mă întrebam dacă aș putea trăi așa pe termen lung și dacă îmi doream cu adevărat.”
„Am crezut că am demență sau o tumoare pe creier, din cauza confuziei din capul meu”
Din punct de vedere social, ea s-a retras.
„Pentru că m-am străduit atât de mult să-l țin împreună la serviciu, aveam mai puțină energie pentru acasă. Și am observat că membrii familiei deveneau iritați în jurul meu, pentru că se străduiau să găsească cuvintele potrivite.
Am devenit anxioasă și am încetat să mai socializez. Nu pot sublinia destul de mult impactul asupra sănătății mele mintale. Am avut atacuri de panică, crezând că am demență sau o tumoare pe creier din cauza ceții și confuziei mele la o vârstă fragedă.”
„Totuși, soțul și copiii mei mi-au susținut incredibil de mult și chiar mi s-au părut amuzant uneori. Odată, când am vrut să spun „ananas”, am spus, „știi, fructul cu mohicanul”, pe care îl numim și astăzi ananas!”
În acest timp, Katrina Burchell lua suplimente de vitamine, inclusiv B12, B9 și vitamina C „ca și cum ar fi demodat, doar pentru a funcționa”. A mers la medic prezentând simptome de deficiență de B12, dar au fost excluse
„Mi-a spus că îmbătrânesc sau că sunt hormonal și că am nevoie de un somn bun. Nu s-au făcut teste.”
Oboseala și leziunile din tălpi și mâini au imobilizat-o la pat
Cu toate acestea, în 2004, după un alt test de sânge, medicul ei a diagnosticat-o cu anemie pernicioasă și i-a pus injecții de B12 la 12 săptămâni. Burchell crede că a fost „subtratată” și ar fi trebuit să ia o doză mai mare și nu a fost monitorizată.
Până în acest moment, Burchell era încă obosită și avea leziuni nervoase în degete și tălpi, ceea ce înseamnă că nu le putea simți – ceea ce a făcut-o stângace.
În iulie 2010, ea a căzut pe scările unui autobuz din Londra și și-a rupt mâna. În acest moment, femeia și-a schimbat locul de muncă într-unul în care să poată lucra de acasă. A încetat să alerge, a dezvoltat atacuri de anxietate și a devenit în mare parte „legată” la pat. Mai mult, nu putea să stea trează mai mult de șapte ore pe zi.
În 2014, a fost dusă la A&E cu dureri în piept și diagnosticată cu anemie severă cu deficit de fier și a dezvoltat incontinență la vezică și intestin și abia mai ieșea din casă.
Curând după aceea, a citit online despre anemie pernicioasă. L-a întrebat pe medicul de familie dacă simptomele ei erau legate de asta. Dar i s-a spus că nu sunt.
Importanța conștientizării deficitului de vitamina B12
După ce a consultat medicul hematolog în 2018, starea ei a fost în sfârșit luată în serios și tratată corespunzător. Acum primește injecții la fiecare opt săptămâni, dar și între ele dacă este nevoie.
„Era supărată pe medicul meu de familie și și-a tot cerut scuze pentru cât timp am suferit.”
În 2019, Burchell a început să facă voluntariat la Pernicious Anemia Society și a preluat rolul de director executiv după ce fondatorul său s-a pensionat.
„O mai bună conștientizare și educare cu privire la vitamina B12 în îngrijirea primară este vitală, la fel ca și o schimbare a atitudinii față de importanța deficiențelor de vitamine”, spune ea.
Burchell spune că aude povești de la alți pacienți cu povești similare.
„O parte a problemei este că deficiența de B12 nu este în curriculumul medicilor de familie. Ei nu se uită holistic la nutriția sau sănătatea generală a pacientului sau la istoricul familial.
Ei caută doar un simptom și doresc să-l trateze pe bază de rețetă. Dacă aș putea salva o singură persoană să nu treacă prin ceea ce am trecut eu, ar însemna totul pentru mine.”
