O nouă cercetare sugerează că riscul ca bebeluşul să sufere de autism poate fi estimat la naştere prin studierea placentei.
„Putem studia placenta la naştere şi putem stabili riscul de autism al bebeluşului cu un grad mare de precizie”, a comentat dr. Harvey Kliman de la Universitatea Yale.
În timpul sarcinii, placenta menţine alimentarea cu sânge a bebeluşului nenăscut separată de cea a mamei, oferindu-i totodată fătului oxigen şi substanţe nutritive. La naştere, placenta iese alături de bebeluş din uter.
Placentele femeilor ale căror copii aveau autism arătau diferit de cele ale celorlalte femei, au observat cercetătorii. Aceştia s-au concentrat asupra încreţiturilor anormale şi asupra dezvoltărilor celulare anormale în placentă, cunoscute sub numele de incluziuni trofoblastice.
Placentele bebeluşilor cu risc de a dezvolta autism aveau de 8 ori mai multe şanse să aibă două sau mai multe încreţituri anormale în comparaţie cu mostrele de la bebeluşii care nu prezentau acest risc. Placentele care aveau 4 sau mai multe incluziuni trofoblastice preziceau o probabilitate de cel puţin 74% ca noul născut să rişte să dezvolte tulburări de spectru autist.
„Între placentele bebeluşilor care nu erau expuşi riscului de autism nu se găsea nici măcar una care să prezinte mai mult de 2 incluziuni”, a explicat Kliman.
Studiul prezice doar riscul de a suferi de autism, nu autismul în sine. Cercetătorii vor continua să studieze copiii.
Testul nu poate fi efectuat înainte de naştere, a explicat Kliman. „E nevoie de examinarea placentei”, a declarat specialistul.
Cu toate acestea, testul ar putea ajuta la identificarea copiilor supuşi acestui risc cu mult mai devreme decât este posibil acum, afirmă Kliman. Intervenţiile pot avea loc mai devreme, când creierul este mai deschis schimbărilor.