Din cuprinsul articolului
Maladia Alzheimer, cunoscută pentru faptul că provoacă o pierdere progresivă a memoriei, afectează aproape 50 de milioane de persoane pe plan mondial, dacă se ține cont de patologiile înrudite cu această boală.
Mai bine cunoscută și mai bine diagnosticată, această maladie a rămas totuși fără un tratament curativ până în zilele noastre, reamintește AFP.
Ce este Alzheimer?
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală neurodegenerativă determină o deteriorare progresivă a capacităților cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.
Printre simptome se află pierderi de memorie repetate, probleme de orientare, tulburări ale funcțiilor executive (de exemplu, pacientul nu mai știe cum să își folosească telefonul mobil).
Aceste semnale trebuie să îi determine pe oameni să meargă să fie consultați de un medic sau la un centru specializat unde sunt realizate teste neuropsihologice pentru a diagnostica — sau a exclude — maladia Alzheimer.
Câți bolnavi există în lume?
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pe plan mondial există aproximativ 47 de milioane de persoane care sunt atinse de demență, dintre care 60-70% suferă de maladia Alzheimer. În fiecare an sunt diagnosticate 9,9 milioane de cazuri noi.
Care este cauza?
În majoritatea cazurilor, cauza principală a bolii nu este cunoscută, a explicat medicul Stephane Epelbaum, neurolog la spitalul Pitie-Salpetriere din Paris.
„Nu știm de ce la anumite persoane neuronii încep să degenereze, în timp ce acest lucru nu se întâmplă la alți oameni”, a explicat expertul francez, cercetător la Institutul de studiere a creierului și măduvei spinale (ICM). Însă „cascada de evenimente care duc la această degenerescență este tot mai bine cunoscută”.
Care sunt factorii de risc?
Vârsta este „cel mai mare factor de risc cunoscut”, potrivit OMS. Se estimează că începând de la 85 de ani, o femeie din patru și un bărbat din cinci sunt afectați de Alzheimer. Începând de la 65 de ani, riscul de a dezvolta această boală se dublează la fiecare cinci ani.
Cu toate acestea, Alzheimer nu trebuie să fie considerată o consecință ineluctabilă a procesului de îmbătrânire. De altfel, există o formă ereditară a maladiei Alzheimer (1% din cazuri), cu o apariție mult mai precoce, în jurul vârstei de 60 de ani sau chiar mai devreme.
Pentru forma non-ereditară a bolii, studiile au evidențiat ca factori de risc sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fumatul, consumul excesiv de alcool și alimentația dezechilibrată.
Depresia, nivelul scăzut de instruire, izolarea socială și absența activităților intelectuale sunt de asemenea citate de OMS în rândul factorilor de risc.
Care sunt instrumentele de diagnosticare?
Diagnosticarea maladiei Alzheimer a fost mult timp dificilă și, adeseori, trebuia să se aștepte decesul pacientului pentru a ști cu certitudine.
În prezent, diagnosticarea este mult mai ușoară. Ea se face în primul rând prin intermediul unui examen clinic al pacientului, cu teste sub forma unor întrebări, pentru a detecta tulburările cognitive, a explicat profesorul Epelbaum.
Pentru confirmarea maladiei, medicii pot să utilizeze imagistica medicală (RMN și tomografia cu emisie de pozitroni) cu scopul de a vizualiza modificările de la nivelul creierului și de a realiza puncții lombare pentru a detecta anumiți markeri ai bolii.
Care sunt tratamentele?
În prezent nu există un tratament curativ pentru Alzheimer. „Numeroase strategii terapeutice se află în prezent în etapa de cercetare fundamentală”, a explicat Fundația pentru cercetări medicale (FRM), un organism de cercetare și sprijinire a pacienților din Franța.
Există totuși medicamente pentru a elimina leziunile cerebrale caracteristice maladiei Alzheimer, plăcile amiloide. Însă acestea s-au dovedit ineficiente atunci când medicii au dorit să afle dacă ele pot să stopeze de unele singure evoluția bolii.
„Viitorul tratamentelor va consta cel mai probabil (…) într-o asociere de mai multe medicamente pentru a ținti diversele disfuncții cauzate de maladia Alzheimer”, a estimat profesorul Epelbaum.