Rh negativ în sarcină și complicațiile care pot aparea la făt în această situație. Sindromul de izoimunizare Rh, explicațiile specialistului!
Rh negativ în sarcină este o situație care poate genera complicații, întrucât compatibilitatea Rh este esențială în evoluția unei sarcini sănătoase.
Incompatibilitatea Rh între mamă, tată și făt duce la complicații grave pentru micuț. Cea mai gravă situație este când mama are Rh negativ și tatăl Rh pozitiv. Ce este de făcut în acest caz? DOCTORUL ZILEI a stat de vorbă cu doamna doctor Erna Stoian, medic primar obstetrică ginecologie, specialist în infertilitatea cuplului și reproducere umană asistată/FIV.
Domnia sa ne-a explicat ce înseamnă sindromul de izoimunizare Rh și ce trebuie să știe o gravidă cu Rh negativ. Atenție!
În timpul sarcinii, Rh-ul negativ este singurul care pune probleme și care face ca o sarcina să fie cu grad mare de risc. Se pare ca mamele care au Rh negativ determină apariția unor anticorpi împotriva celulelor de sânge cu Rh pozitiv, chiar și împotriva celor ale propriului copil. În această situație se spune ca mama este sensibilă la Rh.
Izoimunizarea apare în cazul nepotrivirii de Rh. Singura combinație de Rh care ridică probleme și complicații ale sarcinii o reprezintă cea în care mama are Rh negativ, tatăl are Rh pozitiv, iar fătul are Rh pozitiv.
Iată ce ne-a dezvăluit medicul Erna Stoian:
Sarcina este exemplu fiziologic de allotransplant (50% din conținutul antigenic al fătului și al placentei este de origine paternă), dar de obicei sarcina nu determină apariția fenomenelor clasice de reacție imună tisulară.
Izoimunizarea este reacție imună a unei persoane îndreptată împotriva unor Antigeni străini. Dacă unei persoane Rh (-) i se face o transfuzie cu Rh (+) are o șansă de 50% de a forma anticorpi anti-D, care vor distruge alte hematii Rh (+) ajunse în circulație.
Pasajul hematiilor Rh (+) de la făt Rh pozitiv la mama Rh negativ poate avea loc in timpul sarcinii, dar mai ales în timpul nașterii.
Foarte rar o cantitate de hematii fetale poate ajunge precoce în circulația materna cu titru de Ac identificabili in cursul primei sarcini, dar în timpul nașterii însă, transfuzia feto-materna determină în 10% din cazuri izoimunizarea, iar dacă aceasta s-a produs, o sarcină ulterioară cu făt Rh pozitiv va determina o reacție imunitară precoce.
Efectele asupra fătului în izoimunizarea Rh
Efectele fetale sunt direct proporționale cu precocitatea și intensitatea izoimunizarii: de la anemie ușoara la anemie severă, hepatosplenomegalie, anasarca feto-placentară cu moartea fătului in utero sau imediat dupa naștere.
Bilirubina este eliminată în cea mai mare parte prin placentă și în parte prin tegumente, plămâni și membrane în lichidul amniotic, iar după naștere, bilirubina se acumulează în sânge ducând la apariția icterului (bilirubina > 25 mg/dl indică o posibilă afectare cerebrală gravă). Menținerea bilirubinei < 20 mg/dl prin fototerapie și /sau exsanguinotransfuzie este foarte importantă și evită riscul neurologic.
Prin exsanguinotransfuzie se poate corecta anemia, se îndepărtează bilirubina în exces și Ac anti-D.
Fătul este capabil să mențină oxigenarea tisulară normală până când Hb scade sub 70%, dar o scădere mai accentuată determină apariția insuficienței metabolice cu edem generalizat, hepatosplenomegalie, alterarea funcției hepatice. Atunci când se identifică ecografic efecte ale izoimunizării, transfuzia fetală intrauterina este necesară și poate duce la rezoluția rapidă a simptomatologiei.
Prevenția este posibilă prin vaccinare
Vaccinarea la femeile Rh (-) este indicată întotdeauna în următoarele cazuri: avort, sarcină extrauterină, sarcină molară, biopsie de vilozități coriale, cerclaj, amniocenteză, la nașterea unui copil.
Administrarea unei doze de vaccin în timpul sarcinii la 28-34 săptămâni de amenoree scade riscul imunizării primare decelabile serologic în cursul primei sarcini.
Este necesară determinarea grupului și Rh la toate gravidele, dozarea anticorpilor anti-Rh pe tot parcursul sarcinii la gravidele Rh- la intervale de 4 săptămâni, iar la naștere determinarea grupului și Rh-ului nou născutului și vaccinarea mamelor cu nou născut Rh pozitiv.
În timpul sarcinii, pe lângă dozarea anticorpilor, este necesară și monitorizarea ecografică săptămânală sau bilunară, cu identificarea semnelor de hemoliză sau anemie fetală.
În cazul apariției izoimunizării, poate fi indicată amniocenteza sau cordocenteza pentru măsurarea hemoglobinei și a hematocritului. Declanșarea nașterii premature poate fi o opțiune în cazurile de izoimunizare gravă, după saptămâna a 34-a de sarcină. Plasmafereza cu scăderea titrului de anticorpi este indicată în cazuri de izoimunizare gravă aparute înainte de săptămâna 20 de sarcină.
Transfuzia fetală in utero este metoda de elecție în cazurile grave de anemie si hidrops.
Nașterea la femeile cu izoimunizare și cu afectare fetală se produce în funcție de gravitatea anemiei fetale, dar oricum când permite maturitatea pulmonară. Este necesară monitorizarea continuă a travaliului (fat hipoxic, cu risc de acidoză) și este de preferat operația cezariană.
La naștere se recoltează sânge din cordonul ombilical grup, Rh, hemogramă, bilirubinemia. Tratamentul este în funcție de afectarea nou născutului. Se indică vaccinarea mamei în primele 72 de ore după naștere.
