Astăzi, din păcate avem în jurul nostru mai mulți prieteni care sunt divorțați decât cei care formează o familie fericită. Trist este însă când la mijloc, între doi oameni care cândva erau părinți fericiți, este un copil. Un suflet mic de om care se împarte intre casa mamei și casa tatălui. Uneori chiar între două familii.
Cum trăim ca prinți divorțați? Cum facem să mai fie bine pentru copilul nostru? Sunt întrebări la care am vrut să aflu o părere avizată. De aceea, am vorbit cu psihologul Dorina Stamate de la Clinica de Fericire. Iată ce ne-a spus specialista despre aceste subiect atât de sensibil astăzi și poate dintotdeauna!
Divorțul sau separarea a două persoane înseamnă ruptura relației conjugale nu și a relației parentale. Partenerul ieșit din relație va continua să fie părinte pentru copil. De exemplu, dacă suntem părintele cu care a rămas copilul trebuie să-i permitem celuilalt să fie prezent în viața copilului nostru. Dacă suntem părintele care nu are custodia copilului va trebui să facem parte din viața copilului. Copilul are nevoie să știe că este în continuare iubit și acceptat, ne-a spus psihologul.
Realitatea nu este însă ideală pentru majoritatea copiilor
Terapeuta spune că de multe ori, părinții folosesc copiii pentru a întreține o stare conflictuală cu fostul partener. Sau pentru a întreține o relație fictivă cu fostul partener. Acest lucru înseamnă că travaliul de doliu legat de divorț nu a fost făcut și ca acea situație ne trimite la rănile personale mult mai vechi.
Fiecare membru al unui cuplu despărțit va trebui să aibă grijă de relația cu fostul partener. O relație care să permită dialogul, comunicarea, care să facă posibilă întâlnirea celor doi pentru copil, pentru a participa la evenimente din viața copilului. Mai exact, ideal este ca ambii să fie prezenți la serbări, zile de naștere, concursuri sportive, etc. ne-a mai spus terapeuta.
Mai mult, psihologul spune că femeile trebuie să aibă grijă de relația maternală cu copilul lor. Să continue să fie mamă fără să încerce să îl înlocuiască pe tatăl copiilor, să vorbească în numele lui. Sau să îl critice, să îl descalifice sau să îl amplifice.
În cazul bărbaților, relația paternă cu copilul va trebui să aibă în vedere ca, dacă nu poate să-și vadă copii decât ocazional să evite să se lase acaparat de dimensiunea de tata care recompensează. Este foarte tentant să se prezinte ca un tata permisiv și prieten cu copiii lui atunci când nu îi vede decât două week-end-uri pe lună, a mai spus Dorina Stamate.
În consecință, toți părinții, divorțați sau nu, există pentru a răspunde nevoilor copiilor. Dar nu există pentru a satisface toate dorințele copiilor. În plus, trebuie să reținem că cei mici nu trebuie folosiți pentru ca prinții să-și depășească culpabilitatea de a fi pus capăt relației de cuplu.