În ţara noastră, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie şi 63% dintre copii recunosc că sunt bătuţi de către părinţi.
Din păcate, majoritatea părinţilor nu percep corecţiile precum lovitul cu palma sau ureceheala ca fiind abuzuri, însă consecinţele pedepselor fizice şi emoţionale sunt îngrijorătoare:
- Slăbesc legăturile de ataşament dintre părinţi şi copii: copiii depinde de părinţi pentru a fi în siguranţă. Când părinţii îi rănesc, fizic sau emoţional, copiii învaţă că nu pot avea încredere în părinţii lor pentru a fi protejaţi. O legătură slabă între părinţi şi copii poate duce la dificultăţi emoţionale şi comportamentale.
- Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor: copiii au nevoie să ştie că sunt valoroşi. Pedepesele fizice şi umilitoare pot fi simţite ca o respingere din partea persoanelor de care au cea mai mare nevoie pe lume. Copiii care sunt pedepsiţi fizic sunt mult mai predispuşi să dezvolte anxietate şi depresie, să consume droguri, alcool, să dezvolte tulburări severe de sănătate mentală.
- Pot crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct: îi pot determina pe copii să mintă. Aceste efecte duc la creşterea nivelului de agresivitate la copii, la creşterea nivelului de vilenţă între fraţi, surori şi colegi, iar mai târziu la intimidarea, agresiunea şi rănirea partenerilor de cuplu. „Un soţ care îşi bate nevasta sau copiii a fost abrutizat de propriii lui părinţi”, spune psihologul Diana Stănculeanu, care conducea reţeaua naţională de consiliere a Organizaţiei „Salvaţi Copiii”.
- Bătaia are efecte pe termen lung şi afectează modul în care viitorul adult se va comporta şi se va simţi în contexte tipice vârstei adulte: cele mai frecvente consecinţe ale comportamentului abuziv din copilărie în viaţa de adult sunt: perpetuarea comportamentului abuziv în relaţiile cu proprii copii sau cu partenerul de viaţă, eşec relaţional, eşec profesional, ratarea potenţialului individual de dezvoltare, risc de apariţie a tulburărilor de sănătate mintală, dificultăţi de adaptare socială, consum de substanţe.
Copii maltrataţi deveniţi maşinării de ucis
Manualele de criminologie enumeră cazuri celebre de bestii abuzate în copilărie. În anii 50 Herny Lee Lucas a oripilat America, fiind considerat cel mai ciudat exemplar al speciei umane. Mama lui era prostituată, lăsându-l practic să crească singur.
A fost bătut şi maltratat de tot felul de indivizi în copilărie. La 15 ani a violat o fată după care a ucis-o. După mai mulţi ani de închisoare şi-a omorât mama, ajunsă la 74 de ani şi i-a violat cadavrul.
Râmaru, cel mai sângeros criminal în serie din epoca modernă a României, a fost abuzat în copilărie de un tată cu grave deviaţii comportamentele.
Acesta îl bătea cu sălbăticie. În studenţie, Râmaru era un singuratic şi apoi a devenit un „lup de noapte”, având pe conştiinţă patru femei.
Columbianul Luis Garavito este considerat cel mai mare ucigaş în serie din istorie.
În copilărie a fost violat. Are pe conştiinţă peste 300 de fetiţe violate şi ucise în toată America de Sud.
Avea perioade în care făcea 3-4 victime pe săptămână. A fost capturat în 1999.
La un centru de plasament din Şimleul silvaniei (Zalău) un băiat de 16 ani a violat un băieţel de 11 ani. Agresatorul fusese primit în centru la 14 ani şi s-a descoperit că acasă fusese supus abuzurilor sexuale.
