Bio este armura pe care mulți o caută ca să se apere de atacul pericolelor din fructele și legumele care pot fi deosebit de periculoase pentru sănătate, în loc să livreze vitamine și nutrienți.
Într-un amplu interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei, prof. universitar dr. Dorel Hoza, decanul Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a spus adevărul despre pericolele neștiute din spatele titulaturii BIO.
Profesorul Dorel Hoza: „De exemplu, ca să produc mere bio, nu trebuie să folosesc nimic de sinteză, nici sub formă de îngrășământ, nici sub diverse forme de combatere a dăunătorilor. Doar că fără îngrășământ și fără combaterea dăunătorilor, nu putem face mere. Asta trebuie să fie clar pentru toată lumea, pentru că și la noi sunt unii care dezvoltă tot felul de idei… Este utopic însă să mai credem că astăzi eu fac struguri, legume, fructe fără tratamente sau fără îngrășăminte. Acum, cu ce stropesc, cu ce fertilizez, este altă discuție. Și avem alternative, avem soluții”.
Care sunt acestea? „Există îngrășăminte care nu poluează și produse de combatere a dăunătorilor care nu afectează mediul înconjurător. Așadar, pot obține culturi bio”. Dar, pentru că întotdeauna în chestiunile serioase există și un mare „dar”, totul se așează în funcție de considerentele financiare: „În comparație cu produsul standard, produsul bio este mult mai scump. De ce? Pentru că produsul bio nu este întotdeauna protejat sută la sută. Obții mai puțin, dar mai bun, vinzi mai scump. Mai mult, nu ești interesat să produci foarte, foarte mult, ci înalt calitativ. Ești interesat mai mult de calitate”, explică profesorul Hoza.
Fructele pot fi bio, dar trebuie să te asiguri că-l cunoști bine pe producătorul respectiv. Pentru că merele ar putea fi stropite inclusiv cu chimicale extrem de tari, dar nu în intervalul de timp indicat. Ar rata, astfel, anihilarea dăunătorului. Mărul va fi viermănos, dar asta n-ar însemna că este și bio sau că nu este stropit. Mai mult, este extrem de periculos să consumi mere cu anumite pete, făcute de anumite ciuperci care produc, la rândul lor, niște microtoxine. Sunt generate de metabolismul lor. Eh, acestea sunt mai otrăvitoare decât niște reziduuri în limitele normale de pesticide. Eu nu apăr pe nimeni, dar nu-i de joacă!”, avertizează profesorul Hoza.
Dorel Hoza: Citricele sunt aduse de pe alte meleaguri, mai apropiate sau mai îndepărtate. Și-atunci, e limpede: au nevoie de o protecție. Sunt protejate în două feluri, depinde de la soi la soi. Unele dintre ele sunt cerate, se văd, au luciul acela… Eh, sunt selectate fructele, există o mașină specială, apoi este folosit un fel de spray care pulverizează un jet peste fructe. De ce se face acest lucru? Pentru ca lămâile, de exemplu, să nu se deshidrateze. Se creează acea peliculă cerată care are rolul de a proteja fructul de pericolul deshidratării. Cele mai uscate sunt mai bune, înseamnă că n-au fost stropite în exces. Alte citrice, în schimb, nu sunt cerate, ci stropite. De ce? Ele sunt ținute, după recoltare, în depozite, unde este umiditate excesivă, pentru a nu se deshidrata. Doar că acolo unde este umezeală sunt și foarte multe boli, dăunători etc. Acum, sunt mai multe soluții cu care sunt stropite aceste fructe. Și nu vorbesc despre sulf, pe care-l mai folosesc și producătorii noștri, sulful ar fi inofensiv. Vorbesc de produse care, odată împrăștiate pe coajă – ca să nu mai spun despre cele care pătrund și dincolo de coajă! – transformă coaja fructului în ceva nociv.
Citiți întreg interviul deosebit de interesant în acest LINK EVZ.RO
