Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi este cinstit pe 27 octombrie de credincioşi. A fost numit „cel Nou” pentru a nu fi confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, înscris în calendar pe 26 octombrie, ale cărui moaște se păstrează în catedrala din Tesalonic, Grecia.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a apărat de multe ori Bucureștiul de primejdii . Astfel, în 1814, cânc ciumă începea să facă ravagii, pentru că boală se răspândea tot mai mult, la cererea domnitorului Caragea moaștele Cuviosului Dimitrie au fost purtate în procesiune în jurul orașului București.
Din acea zi, ciumă a scăzut în intensitate, și locuitorii Capitalei au reușit să scape de această boală, potrivit crestinortodox.ro.
De asemenea, sub domnia lui Grigore Ghica, în anul 1827, din cauza unei secete îndelungate, sfintele sale moaște au fost purtate prin tot orașul. Memoriile colonelului Papazoglu, el însuși participant la acest moment, surprind cel mai bine evenimentele din acea vreme: „După ce au ocolit câteva străzi (preoți și credincioși cu raclă având trupul Sfântului), când sosiră în capul Podului Mogoșoaiei, începu să plouă. Vodă și boierii și norodul care erau după Sfânt fură udați până la piele. Și ploaia a ținut trei zile, cu mici întreruperi”, mai scrie sursa citată.
În 1831, Bucureștiul era aproape s-a pustiit din cauza epidemiei de holeră, iar președintele Divanului Țării Românești, pe atunci generalul Pavel D. Kiseleff, a cerut ca moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou să fie duse pe câmpia Filaret. Potrivit mărturiilor istorice, „din ziua de 15 septembrie și până la începutul lunii octombrie, numărul morților, care până atunci atinsese 160 pe zi, a scăzut repede”.
Tradiţiile, obiceiurile şi superstiţiile de Sfântul Dimitrie cel Nou
De Sfântul Dimitrie, tinerii aprind un foc în curtea casei pe care îl întrețin cu vreascuri pe tot parcursul nopții, iar cei care stau lângă el îi roagă pe bunici să le povestească despre minunile pe care cei doi sfinți Dimitrie le-au săvârșit.
Credincioșii merg la cimitir cu ofrande sfințite la biserica și le împart la mormântul rudelor decedate. În același timp, există obiceiul că să se aprindă câte zece lumânări la mormintele celor care au murit fără lumânare.
Fiecare mormânt trebuie să fie împodobit cu flori de toamna.
Se fac ofrandele cu fructe că mere, nuci, struguri și cu miere și se dăruiesc bătrânilor singuri, neajutorați.