Nu există alimente ideale şi nici nocive ori nesănătoase, este de părere nutriţionistul Mihaela Bilic, care mai spune un lucru important.
„Degeaba vrem noi binele cuiva, nu poți să convingi pe nimeni să facă o schimbare – tot ce trebuie să faci e să-i dai informația corectă și apoi să aștepți cu răbdare momentul în care este pregătit să o folosească”.
Doar deciziile pe care le luăm din proprie inițiativă, fără impuneri și constrângeri, pot duce la schimbări durabile, pe termen lung, mai susţine Bilic
„Când vine vorba de nutriție, nu am crezut niciodată în alb și negru, în alimente perfecte sau ideale și nocive sau nesănătoase. Întotdeauna am fost de părere că doza face otrava iar mâncarea ține de compromis, de alegerea variantei care să fie cât mai aproape de nevoile, valorile, tradițiile și percepția noastră apropo de „bun/bine”.
Pe acest principiu am ales să beau sucuri cu îndulcitori, considerându-le răul cel mai mic la categoria „apă colorată”.
Gestul meu stârnește în continuare mirarea și chiar comentarii de la cei din jur, care nu se pot abține să nu întrebe îngrijorați: „îndulcitorii nu sunt nocivi/cancerigeni?”? Justificările mele sunt de obicei laconice, simpliste, nu cu dorința de a convinge pe cineva, ci mai degrabă de a furniza niște informații/adevăruri/argumente incontestabile: aspartamul este un produs sintetic care combină 2 fragmente banale de aminoacizi, unul amar și altul fără gust; de ce anume gustul lor final este năucitor de dulce, nici oamenii de știință nu pot să spună?
Zaharina nu are riscul de a determina probleme renale decât la un consum excesiv, de peste 600 tablete/zi
Sucraloza este un izomer al zahărului natural, la care schimbarea poziției unei grupări -OH a dus la un gust dulce de 900 ori mai intens decât al zahărului?.
Pe lângă biochimie, adaug întotdeauna mici observații de ordin practic: consumul de îndulcitori scad nevoia de zahăr și ajută să ne eliberăm de dependența de dulciuri? în plus ne protejează dinții de carii, ficatul de steatoză (încărcare cu grăsime), sângele de colesterol în exces, organismul de îmbătrânire și silueta de kilograme în plus- adică scăpăm de toate relele pe care le face zahărul.
Cum spuneam, obiectivul meu nu e să conving pe nimeni să-și schimbe obiceiurile, explicațiile apar doar în condițiile în care cei din jur sunt curioși în legătură cu alegerile mele. Recunosc că există și situații pe care le provoc, când prietenii mei comandă băuturi răcoritoare, nu mă pot abține să nu întreb suplimentar:
„De care suc vrei, normal sau zero/light?” E un fel de încercare de a le da posibilitatea, în ultimul moment, de a face o alegere mai bună. Pentru că ăsta e adevărul, nu pot asista nepăsătoare cum apropiații mei se „îndoapă” de apă cu zahăr? „Variantele cu îndulcitori au gust de medicament”, răspund ei detașați.
„Cu atât mai bine”, le răspund, „sunt un medicament împotriva grăsimii și a dependenței de zahăr, care acționează extrem de eficient și la care puteți apela când veți decide să aveți grijă cu adevărat de corpul vostru!
„Cred că am avut astfel de discuții/conversații/argumentări cu zeci de oameni, de la necunoscuți până la prietenii apropiați. Și nu pot să neg că îmi vine să sar în sus de bucurie când vreunul dintre ei, la distanță de dezbaterea pe tema îndulcitorilor, constată pe pielea lui beneficiile pe care simpla schimbare a unui obicei de consum le aduce.
Nu știu cum/când au luat hotărârea, cert este că nu trece o lună de zile până apar rezultatele: „am slăbit 3-4kg fără să schimb nimic în dietă, fără să-mi propun” sau „mă trezesc că nu-mi mai trebuie desert în fiecare zi, că nu mă mai gândesc mereu la dulciuri”.
Astfel de mărturisiri sunt extrem de prețioase pentru mine, pentru că îmi confirmă a mia oară cât de păcătos este zahărul pentru organismul nostru.Și nu în ultimul rând îmi arată că degeaba vrem noi binele cuiva, nu poți să convingi pe nimeni să facă o schimbare- tot ce trebuie să faci e să-i dai informația corectă și apoi să aștepți cu răbdare momentul în care este pregătit să o folosească.
Doar deciziile pe care le luăm din proprie inițiativă, fără impuneri și constrângeri, pot duce la schimbări durabile, pe termen lung.
Deci rolul meu e doar să plantez „sămânța”, când va încolți și va rodi nu mai depinde de mine. Însă nu există bucurie mai mare decât să-mi văd „semințele” înflorite!”.
