Agorafobia sau frica de frică este o tulburare de anxietate care ne poate izola de societate, de familie și de prieteni. Este cea mai răspândită fobie din lume și este explicată minimalist ca teama de teamă.
Această tulburare reușește să pună stăpânire pe viața celor care o experimentează și, în final, să-i priveze de libertate, deși nu au greșit cu nimic.
Această tulburare îi determină pe pacienți să evite situațiile despre care cred că le-ar produce panică. Teama că oricând pot face un atac de panică este mereu prezentă și acest sentiment îi izolează încet, încet, în intimitatea locuinței, explică Eveline Osnaga, psiholog colaborator al Doctorului zilei.
De cele mai multe ori, agorafobia apare în preajma vârstei de 20 de ani, deși se poate întâlni și la copii și la persoane mai în vârstă. Statisticile arată că această tulburare este mai des întâlnită în rândul femeilor decât a bărbaților.
Simptomele sunt marcate de teama de a pierde propriului control în spații publice, teama de aglomerație, frica de a fi singur în anumite situații, teama de a ieși greu din anumite spații cum ar fi liftul, transportul în comun etc., incapacitatea de a părăsi locuința perioade lungi de timp, sentimentul de neajutorare, dependență de cei din jur și chiar sentimentul că propriul trup este ireal.
Toate aceste simptome pot fi amplificate de manifestări clinice în funcție de gravitatea afecțiunii. Acest lucru înseamnă că, pe lângă simptomele prezentate mai sus, pot apărea atacuri de panică, tulburări de respirație, amețeală, transpirație excesivă, ritm cardiac accelerat, greață și chiar dificultăți de înghițire.
Cauzele acestei tulburări nu sunt clare, însă există studii care arată că ereditatea poate fi o cauză posibilă a bolii, pentru că s-a observat că factorii genetici joacă un rol important în dezvoltarea acestei tulburări.
Cu toate acestea sunt și factori externi care pot influența apariția acestei tulburări, cum ar fi: stresul care nu este bine gestionat pe termen lung, experimentarea unor evenimente traumatizante (inclusiv abuzul fizic sau sexual), stările frecvente de nervozitate și de anxietate, consumul de alcool și de droguri, atacurile de panică ne gestionate corespunzător și chiar atașamentele nocive.
Cel mai important lucru despre această fobie este că poate fi tratată și că diferența dintre haosul pe care această tulburare îl aduce în viața pacienților, și viața normală de care avem nevoie ca să funcționăm bine, este marcată cu ajutorul unui specialist.
Dacă recunoaștem simptomele enumerate mai sus în atitudinea unui membru al familiei sau a unui prieten, cel mai important este să ne adresăm unui psihoterapeut sau unui medic psihiatru. Sunt cazuri mai complicate când pacientul are nevoie de medicamente și psihoterapie, simultan, pentru a obține efectele dorite.
