Sacrum

Os constituit prin sudura celor cinci vertebre sacrale, care uneste rahisul cu bazinul. Structura – Sacrumul (sau osul sacru) se articuleaza lateral cu oasele iliace (articulatia sacroiliaca) si, la fata lui superioara, cu ultima vertebra lombara a rahisului (articulatia lombosacrala). Extremitatea lui inferioara se articuleaza cu coccisul (articulatia sacrococcigiana). Patologie – O anomalie de pozitie sau de forma a sacrumului, la femeie, poate avea o incidenta importanta asupra desfasurarii nasterii, mai ales daca este vorba de o prezentatie a fatului cu sezutul. – Fracturile sacrumului sunt rare, ele nu antreneaza practic niciodata deplasarea osoasa, dar se complica adesea cu leziuni ale plexului sacral (plex nervos format din unirea trunchiului lombosacral cu ramura anterioara a primilor 3 nervi sacrali). – Lombalizarea este o anomalie congenitala a primei vertebre sacrale care, in loc sa fie sudata – cum este normal de celelalte vertebre care formeaza sacrumul, se afla separata si constituie o vertebra libera suplimentara. – Tumorile sacrococcigiene sunt congenitale dar pot sa nu fie puse in evidenta decat la varsta adulta. La nou-nascut si la sugar, ele se numesc teratoame si sunt benigne sau maligne, formate din tesut epidermoid, osos, mucos sau nervos; la adult, este vorba de tumori uneori maligne care poarta numele de cordom (cordoblastom).