După menopauză riscurile de apariţie a unor boli cresc. Astfel bolile cardiovasculare, osteoporoza, incontinenţa urinară, obezitatea pot să devină cronice.
1. Osteoporoza
Scaderea nivelului de estrogen este un factor determinant pentru pierderea mineralelor din oase. Astfel, odată cu instalarea menopauzei, oasele devin mai fragile și se pot fractura mai ușor, în special oasele de la încheietura mâinilor, de la șold și de la nivelul coloanei vertebrale. Osteoporoza se manifestă de multe ori și prin deformarea coloanei și tasarea vertrebelor, determinând aspectul încovoiat.
Boala apare mai fecvent în cazul femeilor foarte slabe, sedentare, care fumează și consumă alcool și care au lipsă de calciu și/sau vitamina D. De aceea, pentru a preveni această afecțiune, se recomandă aportul de vitamine și minerale (calciu si vitamina D, în special), cât și activitățile fizice. O altă soluție poate fi terapia de substituție hormonală: studiile clinice au arătat că estrogenii reduc riscul de fractură osteoporotică la nivelul șoldului cu 40-60%, iar la nivelul coloanei vertebrale cu mai mult de 90%.
2. Bolile cardiovasculare
Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces din lume și ocupă unul dintre primele locuri și în cazul femeilor aflate la menopauză. Aceste boli apar ca urmare a creșterii nivelului de colesterol din sânge, care anterior era controlat cu ajutorul estrogenului.
Și în cazul bolilor de inimă, un rol important în prevenirea lor îl ocupă activitățile fizice, alimentația (care trebuie să fie cu conținut scăzut de grăsimi) și renunțarea la fumat. Tratamentul prin substituție hormonală s-a dovedit un factor semnificativ, care reduce riscul unei boli cardiovasculare la jumătate.
3. Incontinența urinară
Estrogenul menține sănătatea țesuturilor de la nivelul vaginului și a vezicii urinare. Odată cu apariția menopauzei, aceste țesuturi încep să se subțieze și să se atrofieze, determinând uscăciune vaginală și durere în timpul actului sexual (dispareunie), cât și o sensibilitate mai ridicată a musculaturii pelvine și a vezicii urinare. Toate aceste aspecte contribuie la apariția incontinenței urinare, care se manifestă printr-o hiperactivitate a vezicii urinare și o nevoie frecventă de micțiune.
Modificarea aspectului și consistenței țesuturilor din această zonă favorizează apariția infecțiilor urinare, care pot contribui, la rândul lor, la dezvoltarea incontinenței urinare.
Afecțiunea poate fi prevenită și tratată în primul rând prin selectarea atentă a alimentelor și lichidelor consumate: cafeaua, ceaiul negru, ciocolata, citricele, alcoolul sau mâncarea condimentată ar trebui evitate. Scăderea în greutate poate, de asemenea, ajuta la scăderea frecvenței micțiunilor.
Ca variante complementare de tratament, se recomandă exercitiile Kegel (de consolidare a mușchilor pelvini), fizioterapia și terapia cu estrogen, iar ca ultimă soluție – chirurgia pentru stimularea nervului sacral.
4. Instabilitatea emoțională
Fluxul redus al hormonilor sexuali în timpul menopauzei influențează starea emoțională a unei femei, care se poate confrunta cu:
- stări de nervozitate
- melancolie
- stări emoționale extreme – agresivitate sau afecțiune ridicată
- anxietate
- depresie
- probleme de memorie și concentrare
5. Obezitatea
Dupa varsta de 50 de ani, corpul femeilor isi modifica forma, deoarece grasimile incep sa se acumuleze mai degraba la nivelul abdomenului decat pe solduri si coapse. De aceea, femeile aflate la menopauza sunt predispuse la ceea ce medicii numesc obezitate abdominala.
