Din cuprinsul articolului
Nutriționistul Cristian Mărăgărit desființează miturile despre șorici. Uite ce precizări face pe blogul său:
Mit: Soriciul are multa grasime
Realitate: grasimea este sub stratul de piele care constituie soriciul, deci soriciul este aproape proteina pura (in substanta uscata), cu foarte putina grasime (15%). Slanina are grasime, jumarile pot avea grasime, carnea poate avea grasime dar soriciul in sine este pielea jupuita de pe porc, are foarte putina grasime, este tesut conjunctiv, mai ales daca este si fiert/parlit/curatat.
Mit: Soriciul se digera greu
Realitatea: pentru a digera acest tesut conjunctiv este, intr-adevar, nevoie de un aparat digestiv puternic. Asta inseamna dinti puternici, aciditate mare in stomac si apoi enzime proteolitice produse de pancreas. Deci la o persoana care mesteca bine, mananca soriciul pe burta goala si are un pancreas normal, digestia soriciului va fi buna. Pentru ceilalti exista enzimele digestive.
Mit: Soriciul are proteina de proasta calitate
Realitatea: Colagenul constituie jumatate din tesuturile corpului nostru, in sorici el fiind 28% din totalul de 58% proteine. Faptul ca nu are acelasi profil de aminoacizi cu proteina musculara (sau alte proteine “complete”) nu inseamna ca este o proteina de slaba calitate, asa cum a fost catalogat in mod gresit pana acum. Din contra, dintr-un animal este probabil singurul tesut care merita mancat, pe langa anumite organe grase (creier, maduva, ficat).
Mit: Soriciul are toxine
Realitatea: Spre deosebire de proteinele musculare (carne), soriciul este mult mai curat, nu contine atat de multe enzime, hormoni, contaminanti, peptide bioactive, factori de crestere sau inflamatori etc. Realitatea este si ca daca mananci multa carne in aceasta perioada (in special tocata) ti-ar folosi un produs pentru detoxifiere.