Din cuprinsul articolului
Arta îi ajută, mai ales pe copii, să poată comunica tot ceea ce simt, stările prin care trec, la vârsta la care nu dețin un vocabular atât de bogat încât să spună totul
Carmen Anghel
Despre această abordare terapeutică am discutat cu psihologul Andrei Chiriac, de la Spitalul de Psihiatrie Titan „Constantin Gorgos” din București. Sunt cel puțin două arii în care se poate folosi desenul. „Ca diagnostic există câteva exemple standardizate: desenul familiei, desenul copacului, desenul persoanei etc. Din ele, eu îmi extrag anumite trăsături clinice. Apoi, folosesc desenul în lucrul meu cu pacientul, astfel încât să îl ajut să înceapă să exprime. Dacă ne referim la anxietate – ea, deși are un rol benefic, nu mai are un rol pozitiv atunci când este interiorizată și nu este exprimată sub nicio formă, atunci când deja, din punct de vedere patologic și nu numai «monștrii» din interior încep să aibă o imagine și încep să fie exprimați sub o formă sau alta”, spune psihologul. Anxietatea și frica sunt astfel de monștri. Atunci când ei sunt exprimați, simbolic, energia cu care vin va fi diminuată. Și nu va mai dezechilibra persoana în interiorul ei.
Beneficiile acestui tip de terapie
Ce lucruri bune se întâmplă pentru pacient atunci când lucrează cu desenul? „Beneficiul de a lucra cu culorile. Una este să stai închis toată ziua întro cameră cu calculator și alta este să te duci prin parc, să te plimbi și să îți iei o pauză de zece minute și să stai acolo și să vezi diferența de efect. Într-o cameră ai culorile specifice – alb, galben… și există sentimentul de constrângere, afară, există culorile – verde, viață, sunete etc. Când desenezi, folosești culori, ele sunt asociate cu tot felul de experiențe interioare. Asta înseamnă exprimare. Iar exprimarea duce la descătușarea energiei”, subliniază specialistul. Anxietatea este o stare de neliniște, de frică fără obiect. Culorile pot ajuta. Dar mai poate ajuta și faptul că miști mâna: mișcări rotunde, circulare, zvâcnite, scurte, și lucrul acesta arată ceva. Ce mai ajută? Materialele cu care se lucrează. „Una este să lucrezi cu o cretă, în cărbune – să te strădui să muncești, să desenezi cu un creion și să desenezi destul de tehnic, minuțios, să dai tot felul de tente, până la a lucra în acuarelă sau în ulei, unde o să vezi că ai altă claritate, și atunci te strădui altfel cu culorile, cu materialul. Este un efort”, arată psihologul. Toate acestea, culori, mișcări, materiale sunt corelate. Ele dau informații despre pacient și psihologul intervine. „Mai există un factor: când desenezi, lucrezi cu tine. În sfârșit, ești de acord să faci ceva tu cu tine. Mai există un alt obiectiv: jocul. În a desena, a picta vine și funcția ludică. Aici apelez la o funcție pe care, dacă reușesc să o integrez la un pacient, e foarte importantă”.
Adolescenți
E mult mai ușor să lucrezi cu copiii, cu adolescenții, spune expertul Andrei Chiriac. „Ei nu-ți pun atât de multe bariere și ai mai multe ferestre deschise prin care ai acces la sufletul lor. Am avut un pacient la spital cu care am lucrat prin desen și mi-a fost mult mai ușor să accesez așa o traumă prin care trecuse. Câteodată, creierul nu te lasă să numești lucrurile, încearcă să se apere. Când desenezi, folosești simboluri, imagine, o altfel de expresie decât a numi obiectul supărării, al traumei, al dezechilibrului”, ne explică psihologul de la Spitalul de Psihiatrie Titan.
Sesiuni fără critici
Specialiștii nu folosesc termenul „artă”, care presupune critică. „Eu evaluez altfel. Poate să îmi deseneze un zig-zag care să fie urât. Este o rampă de lansare pentru ca să pot să duc forma terapeutică mai departe. Ia uite ce zigzag, ce înseamnă ăsta? Sau de ce culoarea asta? Îl provoc, și după aceea o să vezi că desenele încep să se modifice în funcție de discuția pe care o avem”
Culorile au efecte benefice
Culorile au efect direct asupra organismului. Roșu crește tensiunea, te animă, te mobilizează, albastrul are legătură directă cu scăderea tensiunii, cu liniștirea, cu calmul, cu răceala. Maro te duce cu gândul a culoare a pământului, dacă e închis – la o posibilă depresie, o posibilă stare de tristețe, și așa mai departe.
Art-terapie phronetică
Mihai Albu este un psihoterapeut care folosește art-terapia în lucrul cu copiii. „Lucrez cu un copil ai cărui părinți s–au separat. Lucrez cu el fricile care îi apar, anxietățile, întrebările și stă- rile emoționale pe care le are. Mai lucrez cu un frate și o soră care se află într-un proces de readaptare pentru că unul din părinți a plecat din țară.” Cum se lucrează? „Noi am adus o metodă specifică, se numește art-terapie phronetică. Folosește o metodologie specifică: stai de vorbă cu pacientul și vezi care e tema lui principală din acea zi. Apoi merge la locul cu materiale și îl rogi să aleagă”. Fiecare material oferă informație pentru terapeut. Apoi trece la masă și începe să reprezinte tema respectivă. „De exemplu: simte o apă- sare în piept. Îi spun să fie atent la zona aceea din piept și să încearce să lase să iasă prin mâinile sale ceea ce simte. El începe să scoată, și scoate, și scoate pe o foaie, pe două, pe trei, pe câte e nevoie. Vorbim iar. Nu interpretăm. Dacă ai tras linia asta înseamnă că ai ceva sau altceva. Îl întrebăm ce este acolo, ce îi spune, ce a făcut, unde este el în acea imagine, la ce îl duce cu gândul, ce crede că face floare aceea. Nu îl întrebăm de ce a făcut o floare întrun anumit fel. Adaptăm limbajul.” Iată un exemplu: „Este un copil de 5 ani, cu care lucrează o colegă și care, de cinci sesiuni, umple niște coli mari cu culoare neagră. Asta face. Pe lângă faptul că sunt niște elemente de ADHD acolo, este și presiune care există pe el și o furie foarte mare împotriva tatălui care a lipsit de când s-a născut el. Odată e perceput ca intrus, pentru că nu a crescut cu prezența tatălui, doi, tatăl are o altă perspectivă asupra creșterii copiilor, îl presează pe copil, și copilul acumulează furie. De atâta vreme doar scoate furia asta. Deocamdată se descarcă” spune psihoterapeutul.
