Cercetătorii canadieni de la Universitatea McGill au identificat o bază moleculară a vitaminei D, observând că forma sa activă oprește celulele canceroase să se dezvolte. Așadar, persoanele cu un nivel sanguin crescut de vitamina D trăiesc mai mult decât persoanele care au niveluri sanguine reduse de vitamina D.
Echipa, condusă de profesorii John White și David Goltzman, de la Departamentul de Fiziologie al Facultății de Medicină, au descoperit că forma activă de vitamina D acționează în funcție de mai multe mecanisme pentru a inhiba atât producția, cât și funcționarea proteinei cMYC. Proteina cMYC conduce diviziunea celulară și este activă la niveluri ridicate la mai mult de jumătate din toate tipurile de cancer.
În decursul ultimilor ani, a existat un interes considerabil în ceea ce privește rolul pe care îl joacă vitamina D în îmbunătățirea sănătății și în ceea ce privește prevenirea bolilor. Descoperirile anterioare au arătat că nivelurile reduse de vitamina D au fost asociate în mod direct cu diferite forme de cancer și de boli cardiovasculare.
Stephen B. Kritchevski, profesor la Școala de Medicină Wake Forest, a descoperit o corelație semnificativă: “Am observat că exista o insuficiență de vitamina D (nivelul sanguin mai mic de 20ng/ml) în cazul unei treimi dintre participanții la studiu. Acest lucru a fost asociat cu o creștere de aproximativ 50% a ratei mortalității la adulții în vârstă. Rezultatele noastre sugerează faptul că un nivel redus de vitamina D poate fi o problemă semnificativă privind sănătatea publică pentru adulții în vârstă din societatea de astăzi”.
Deși vitamina D poate fi obținută atât din surse alimentare limitate, cât și direct în urma expunerii la soare în timpul lunilor de vară și primăvară, combinația între un aport alimentar redus și evitarea soarelui a creat o deficiență sau o insuficiență de vitamina D în proporții uriașe în rândul multor populații din întreaga lume.
“Ani de zile, laboratorul meu a fost dedicat pentru studierea mecanismelor moleculare ale vitaminei D în cazul celulelor canceroase umane, în special rolul lor în oprirea proliferării. Am descoperit că vitamina D controlează atât rata de producție, cât și degradarea proteinei cMYC. Mai important, am descoperit că vitamina D stimulează puternic producția unui oponent natural al proteinei cMYC, numit MXD1, practic oprind funcția cMYC”, spune profesorul White.
“Reunite, rezultatele noastre arată că vitamina D încetinește funcția cMYC, sugerând că poate opri evoluția celulelor din stare premalignă în stare malignă și poate menține sub control proliferarea acestora. Sperăm că cercetarea noastră va încuraja oamenii să-și mențină vitamina D la un nivel adecvat și că va stimula dezvoltarea unor studii clinice mari de prevenire a cancerului”, spune doctorul White.
Interesant este că persoanele care locuiesc cel mai aproape de Ecuator au o incidență mult mai scăzută a formelor de cancer, față de cei care trăiesc în zonele mai îndepărtate de Ecuator.
Legătura între aportul de vitamina D și protecția față de dezvoltarea cancerului datează din anii ’40, când Frank Appelry a demonstrat o conexiune între latitudine și decesele din cauza cancerului, și a sugerat că lumina solară oferă “o imunitate relativă în fața cancerului”.
Potrivit epidemiologului Cedric Garland, profesor de medicină preventivă la Școala de Medicină San Diego, teoriile care asociază deficiența vitaminei D cu anumite tipuri de cancer au fost testate și confirmate în peste 200 de studii epidemiologice, și înțelegerea temeiului sau fiziologic rezultă din peste 2500 de studii de laborator: “Aceasta este substanța chimio-preventivă numărul unu de pe planetă și este naturala, fără a exista efecte secundare.”