Din cuprinsul articolului
Astenia fizică și psihică, scăderea capacității de a ne adapta la stresul zilnic, creșterea sau scăderea tensiunii arteriale, creșterea ponderală cu imposibilitate/dificultate de a reveni la greutatea normală sunt semnele unei afecțiuni a glandelor suprarenale. În lipsa tratamentului, boala poate fi fatală.
Elena Oceanu
Glandele suprarenale, în număr de două, sunt glande endocrine situate la polul superior al rinichilor. Au dimensiuni de câțiva centimetri și 5-6 g fiecare. „Produșii de secreție, hormonii, dintre care unii de o importanță vitală au multiple roluri în sistemul endocrin, având o contribuție majoră în coordonarea capacității organismului de a răspunde la stres”, explică medicul endocrinolog Alina Dumitru.
Sindromul Cushing
Cortizolul are efecte numeroase, intervenind în reglarea metabolismelor glucidic, lipidic și proteic. De asemenea, susține reacția/răspunsul organismului la stres de natură fizică sau psihică, infecții, traumatisme, intervenții chirurgicale, febră, depresie, expunere la temperaturi extreme. Orice modificare a nivelului secretor, cât și a ritmului de secreție, ca răspuns la factorii de stres, va avea un răsunet clinic.
Medicul Alina Dumitru detaliază care sunt simptomele afecțiunilor glandelor suprarenale. Simptomele acestei afecțiuni au ca și cauză excesul de cortizol. Debutul bolii este lent și fără a avea un tablou caracteristic. Apar cefalee, oboseală, astenie fizică și scăderea performanțelor intelectuale, dureri articulare, osoase și musculare, palpitații, amorțeli și furnicături.
Pacienții au tendința de creștere ponderală cu apariția obezității centrale (dispoziția grăsimii la nivel abdominal cu membre subțiri, așa numitul „cartof pe scobitori” precum și la nivelul feței, ceafă și fose supraclaviculare- „facies în lună plină”), hipertensiune arterială, creșterea glicemiei până la instalarea diabetului zaharat, modificări ale ciclului menstrual, tulburări de dinamică sexuală, hirsutism, virilizare.
La nivelul pielii sunt caracteristice vergeturile roz-violacee ce apar pe abdomen, șolduri, coapse, brațe, sâni. Au câțiva centimetri lungime și până la 2 centimetri lățime. Asociază vindecare încetinită a plăgilor și apariția vânătăilor la traumatisme minore sau chiar în lipsa unor traumatisme evidente. Apar dureri osoase și articulare putând să se ajungă la fracturi, la traumatisme minime secundare osteoporozei.
Pacienții au forță musculară diminuată, în cazuri mai avansate mergând până la topirea maselor musculare, nemaiputând să desfășoare activități uzuale, precum urcatul scărilor sau ridicatul de pe scaun. Valorile tensiunii arteriale sunt crescute, debutează odată cu boala sau se agravează o hipertensiune preexistentă, necesitând asocierea mai multor medicamente antihipertensive pentru controlul tensional.
Durerile în piept, angina pectorală, precum și accidentul vascular cerebral sunt și ele frecvente. De asemenea, modificările psihotice pot fi foarte grave, de la labilitate psihică, la anxietate, depresie și chiar sinucidere. Tulburările de memorie, atenție și concentrare duc la scăderea performanțelor intelectuale. La copil este de remarcat obezitatea care frecvent este generalizată, iar creșterea în înălțime este profund afectată. De menționat și tulburările de sexualizare, apărute atât la băieți, cât și la fetițe cu pubertate precoce izo sau heterosexuală.
Afectează creșterea în înălțime
Sindromul Conn
Semnele și simptomele acestei boli includ afectarea hidroelectrolitică cu scăderea potasiului seric și creșterea sodiului și a volemiei, ducând la apariția hipertensiunii arteriale, a asteniei musculare, hiperexcitabilitate neuromusculară manifestată prin crampe, spasme musculare, furnicături și chiar crize de tetanie; pacienții asociază o creștere a ingestiei și eliminării urinare de apă până la 5 litri pe zi. Boala apare mai frecvent la persoane tinere între 30 și 50 de ani, cu un raport femei:bărbați de 3:1.
Semnele și simptome ale feocromocitomului includ angină pectorală, cefalee, greață, vomă, vertij, tulburări de vedere, tremor. Mai pot fi întâlnite dureri și crampe abdominale, transpirațiile profunde, anxietate, insomnie, intoleranță la căldură, creșterea glicemiei. Pot apă- rea infarctul miocardic, aritmiile, dilatarea cavităților inimii sau îngroșarea pereților cordului, accidentul vascular cerebral, dar și afectare renală până la insuficiență renală. Acestea din urmă sunt și cele mai frecvente cauze de deces în cazul pacienților netratați.
Boala Addison
În ceea ce privește insuficiența corticosuprarenală, aceasta poate fi acută sau cronică. Boala Addison este consecința scăderii cronice, progresive de aldosteron, cortizol și hormoni sexuali. Poate fi de cauză autoimună, secundară tuberculozei la acest nivel, infecției HIV.
Debutul este lent, necaracteristic, putând evolua chiar și până la 15 ani. Tulburări ca scăderea capacității de muncă, astenie fizică și intelectuală, somn neodihnitor, toleranță scăzută a temperaturilor mici, scăderea interesului social cu izolare, senzația că sunt depășiți sau că nu pot face față stresului, rezistență scăzută cu recuperare lentă în urma suprasolicitărilor, imunitate scăzută cu scăderea toleranței la infecții. Pacienții au greață, vărsături, diaree și o preferință pentru alimentele sărate- foamea de sare.
De menționat valorile scăzute ale tensiunii arteriale, perioadele de ameliorare care apar în situațiile nestresante cum sunt vacanțele, scăderea apetitului sexual. Bolnavul cu Addison are un deficit ponderal important cu vorbire lentă, mișcări rare, conferind aspectul de „om obosit”. Hiperpigmentarea tegumentelor apare atât pe zonele expuse la soare, cât și în zonele de presiune sau frecare, cum sunt coatele, genunchii, zone de frecare cu hainele.
Bronzarea apare în urma expunerii ușoare la soare, este persistentă și durează de la un an la altul. Cicatricile apărute după instalarea bolii sunt hiperpigmentate. Se evidențiază accentuarea colorației mucoaselor (buze, gingii, limbă, zona vulvo-vaginală sau anală). Bărbații au tulburări de dinamică sexuală ce pot merge până la impotență. Femeile au tulburări ale ciclului menstrual până la absența menstrelor și asociază scăderea fertilității.
Tratamentul, o urgență majoră
Diagnosticul și tratamentul trebuie conduse de medicul endocrinolog. „Analizele de sânge, atât cele uzuale cât și cele specifice, cortizol bazal, teste de supresie sau stimulare ale secreției glandelor cortico-suprarenale, determinarea hormonilor în urină, alături de investigațiile imagistice (ecografie, tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică) au rol de a stabili diagnosticul afecțiunii de bază”, adaugă dr. Alina Dumitru.
Tratamentul are ca scop restabilirea nivelului optim de hormoni suprarenalieni. În cazul excesului hormonal, secundar formațiunilor tumorale de la acest nivel, tratamentul chirurgical este de elecție putând vindeca pacientul. Trebuie avut în vedere tratarea afecțiunilor secundare hipersecreției hormonale, putând aminti aici de tratamentul antihipertensiv și antidiabetic.
La pacienții cu insuficiență cortico-suprarenală, tratamentul este medicamentos și are ca scop restabilirea nivelului de cortizol și mineralo- corticoizi. De menționat la acești pacienți necesarul crescut de cortico-steroizi în situații de stres, infecții, intervenții chirurgicale, când aceștia trebuie instruiți să-și crească doza de tratament. „În lipsa tratamentului, atât în Sindromul Cushing, Sindromul Conn feocromocitom sau Boala Addison prognosticul este rezervat, ducând, în final, la decesul pacientului”, atrage atenția medicul endocrinolog.
