Specialiștii în materie spun că nu trebuie neapărat să gătești mâncare japoneză pentru a te bucura de beneficiile acestei diete. Pur și simplu mănâncă mai multe fructe, legume și pește.
Studii recente au demonstrat că secretul lor constă tocmai în pește și fructe de mare, și, pe lângă acestea, porțiile mai mici și plăcerea de a sta la masă. Deoarece la ei nu prea exista termenul de „a mânca pe fugă”, ci doar plăcerea de a mânca încet și de a se bucura de fiecare aromă. Sub dictonul ”Servește porții mai mici și mănâncă încet!”, japonezii (în special femeile japoneze) nu urmează diete drastice de slăbire. Este adevărat că japonezele sunt minione în mod natural, cu o structuă osoasă fină și delicată. Naomi Moriyama, autoarea cărții ”Japanese Women Don’t Get Old or Fat” („Femeile din Japonia nu îmbătrânesc și nu se îngrașă”), spune despre dieta japoneza că este „iPod-ul alimentelor” și, în speță, al siluetei de vis.
Japonezii au zicala „Hara hachi bu”, care se bazează pe o învățătură confucianistă conform căreia oamenii trebuie să mănânce până când stomacul este 80 la sută plin. Dieteticienii spun că ar fi culmea să credem că japonezii sunt perfecți la capitolul alimentație. Și lor le place carnea, de porc, de vita, de pui, mananca gras, le plac și lor uneori lucrurile occidentale, așa cum occidentalii apreciază bucătăria japoneză.
Ceaiurile aproape nelipsite de la orice masă, tofu, orezul în loc de pâine, soia în loc de sare, alge. Japonezii fac multă mișcare – deși sunt o forță în domeniul construcției de mașini, japonezii merg foarte mult pe jos sau cu bicicleta, în cea mai mare parte a zilei. De asemenea, majoritatea clădirilor japoneze nu sunt foarte înalte și nu au lift, urcatul scărilor fiind o formă eficientă de exercițiu fizic. Ei evită alimentele semipreparate, salamurile, pateurile și alte ingrediente ambalate, bazându-se doar pe ingrediente proaspete. Supermarketurile japoneze chiar sunt considerate ”palate ale alimentelor proaspete”.
Conform statisticilor, un japonez consumă cu până la 25% mai puține calorii într-o zi, în comparație cu un american. Magia alimentației de tip japonez stă în calitatea acesteia de a îmbina toți nutrienții necesari unei sănătăți de invidiat cu alimente cu puține calorii, totul prezentat într-o manieră delicioasă și îmbietoare.
Ciocolata, cartofii și prăjiturile trebuie înlocuite cu alternative de genul: fructe, legume și supe. În Japonia, mâncarea este servită pe platouri sau farfurii și castronașe separate, și nu pe un singur platou mare, așa cum se întamplă în majoritatea cazurilor de pe glob. Cei care stau la masă servesc din fiecare fel, gustând, încet, din tot ce se află pe masă. Cine vrea să mănânce astfel trebuie să micșoreze porțiile și să nu nu se grăbească! Rezultatul? Specialiștii explică procesul încetinit de ingerare a mâncării prin posibilitatea creierului de a realiza că stomacul este plin: dacă mâncăm cantități mai mici la fiecare masă, vom ajunge în scurt timp să scăpăm de kilogramele în plus, dar și să avem o viață sănătoasă, fără excese. Nu trebuie să micșorăm toate porțiile, ci doar pe cele care conțin calorii foarte multe.
Există un fel principal în mesele zilnice ale japonezilor, care și-a câștigat în timp titulatura de mâncare tradițională în timp. Ar putea fi o alternativă extraordinară la clasica și mult utilizata supă de varză. Ingredientele din care este preparată sunt foarte sănătoase și conțin nutrienți esențiali organismului uman. În ciuda numelui exotic, supa Miso este un fel de mâncare simplu de preparat și conține un set de ingrediente ușor de procurat în supermarketurile cu specific asiatic și nu numai. Miso este un produs specific japonez, fiind un produs fermentat din soia, sare si încă o cereală. Până acum câțiva zeci de ani, miso se fabrica în gospodărie, fiecare familie japoneză având propriul miso. Poate să aibă o varietate de arome și culori, depinzând de locul unde și cum a fost fabricat. Obținerea de miso este influențată de materiile prime folosite, de climă, și de gustul local. Deși în prezent în Japonia există sute de feluri de miso, totuși a putut fi clasificat în trei categorii, în functie de cereala folosită: miso de orez, miso de orz și miso de soia.
Are și un fel aparte de servire: bolul de supă se ține cu ambele mâini și se soarbe ca și cum s-ar bea dintr-un pahar, iar bucățelele de legume rămase în supă se mănâncă ulterior cu bețișoarele tipice bucătăriei asiatice (este acceptat și stilul european pentru cei care nu se descurcă!).
Legumele stau la baza mâncărurilor japoneze. Întrebați în cadrul unui sondaj care este felul preferat de mâncare al familiilor lor, japonezii au răspuns că li se cere de cele mai multe ori să gătească legume amestecate în sos asortat. Ardei grași, mazăre, lăptuci, ceapă, roșii, ardei iuți, salată, morcovi, spanac, muguri de bambus, sfeclă, rădăcini de lotus, ridichii, ciuperci, napi și legume de apă sunt doar câteva dintre deliciile colorate pe care japonezii le includ cu plăcere în dieta lor. La fiecare masă sunt servite până la cinci feluri de mâncare diferite, și niciunul nu găsește ciudat să mănânce dimineața supă de legume sau frunze de salată. Legumele se gătesc în diferite feluri- fierte în sos, prăjite sau fripte ori în aburi, iar fiecare astfel de modalitate de preparare păstrează caracteristicile nutritive ale alimentelor.
Legumele stau la baza mâncărurilor japoneze. Întrebaţi în cadrul unui sondaj care este felul preferat de mâncare al familiilor lor, japonezii au răspuns că li se cere de cele mai multe ori să gătească legume amestecate în sos asortat. Ardei graşi, mazăre, lăptuci, ceapă, roşii, ardei iuţi, salată, morcovi, spanac, muguri de bambus, sfeclă, rădăcini de lotus, ridichii, ciuperci, napi şi legume de apă sunt doar câteva dintre deliciile colorate pe care japonezii le includ cu plăcere în dieta lor.
La fiecare masă sunt servite până la cinci feluri de mâncare diferite, şi niciunul nu găseşte ciudat să mănânce dimineaţa supă de legume sau frunze de salată. Legumele se gătesc în diferite feluri-fierte în sos, prăjite sau fripte ori în aburi, iar fiecare astfel de modalitate de preparare păstrează caracteristicile nutritive ale alimentelor.
Să nu uităm de cantităţile mari de orez apreciate de japonezi pe tot parcursul zilei, deci la aproape orice masă. De şase ori mai mult orez decât mănâncă un european. Se serveşte în orice moment al zilei, inclusiv la masa de dimineaţă, fără ulei sau unt.
În ceea ce priveşte desertul tipic japonez, acesta este salata de fructe. În funcţie de sezon, ea conţine fructe asortate, decojite şi mărunţite, aranjate foarte apetisant pe un platou. Ei se bucură deseori de deliciile occidentale cum ar fi îngheţata şi prăjiturelele, însă numai în cantităţi reduse. Iar, în cadrul oricărei mese, un pahar mare de ceai verde japonez este maniera cea mai bună de a savura un ospăţ moderat, dar îndestulător.
