Sindromul picioarelor neliniștite

Dintre toate misterele organismului nostru, sindromul picioarelor neliniștite (SNP) sau boala Ekbom este o afecțiune destul de frecventă, dar de obicei trecută cu vederea, afectând atât mișcarea cât și somnul. Dr. Ruxandra Filipov Borindel explică totul despre boală pentru cititorii „Doctorul zilei”

Violeta Fotache

Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune neurologică. Nu omoară și nici nu doare crunt, dar afectează semnificativ starea de sănătate. Cei afectați acuză, de obicei seara, la culcare, disconfort, gâdilare, mâncărime, pișcături la picioare, ceea ce îi determină să le miște sau să le atingă de cearceafuri pentru a îndepărta senzația ce-i împiedică să adoarmă. Aflăm totul despre SPN de la dr. Ruxandra Filipov Borindel, neurolog la Centrul de Diagnostic și Tratament „Dr. Victor Babeș”.

Care sunt cauzele boalei sindromul picioarelor neliniștite?

– Dr. Ruxandra Filipov Borindel: În prezent, nu există date suficiente care să susțină o unică ipoteză privind cauza acestui sindrom. Cu certitudine, există forme determinate de un factor genetic; adică găsim mai mulți membri afectați în unele familii. Au fost identificate unele variante genetice asociate cu SPN, însă în practica clinică nu se utilizează de rutină diagnosticul genetic în această afecțiune. Din punct de vedere patologic direct, o ipoteză ar fi că deficitul de fier, la nivel cerebral, joacă un rol central. Teoria cea mai probabila pare să fie existența unei disfuncții a circuitelor dopaminergice de la nivelul ganglionilor bazali; pentru aceasta pledează apariția SPN mai frecvent la pacienții cu boala Parkinson și răspunsul excelent la agoniști dopaminergici (medicamente ce „mint frumos” aceste circuite de dopamină).
Neîndoielnic este faptul că acuze asemănătoare au și persoanele cu anumite afecțiuni medicale precum: insuficiență renală, diabet zaharat și polineuropatie periferică. De asemenea, unele medicamente agravează simptomele: prokinetice (metoclopramid, de exemplu), antipsihotice (haloperidol), unele antidepresive, antihistaminice (împotriva alergiilor). Iar în ultimul trimestru de sarcină pot apărea astfel de probleme, însă acestea se remit spontan, la 2-6 săptămâni după naștere.

Diagnosticarea bolii sindromul picioarelor neliniștite

– În timp ce simpla descriere a suferinței sugerează acest diagnostic, este importantă depistarea celorlalte cauze medicale (metabolice), deoarece tratarea acestora poate ameliora simptomele nocturne. Numai după excluderea altor afecțiuni cauzatoare sau medicamente, eventual în prezența unui istoric familial sugestiv, putem afirma diagnosticul de SPN.

Care este tratamentul optim pentru vindecarea bolii sindromul picioarelor neliniștite?

– Tratament minune există, dar acesta nu vindecă afecțiunea și nici nu cunosc dovezi solide care să demonstreze că tratamentul ar încetini agravarea deficitelor. Agoniștii dopaminergici (ropinirol, pramipexole), prin acțiunea la nivelul circuitelor ganglionilor bazali din creier, ameliorează simțitor senzațiile nocturne și permit un somn odihnitor. Este excelent că se obține un răspuns excelent la doze mici, însă poata apărea fenomenul de „augmentare”, adică progresia simptomelor cu apariția acestora mai devreme în cursul serii sau pe tot parcursul zilei. În acest caz, trebuie schimbată medicația.
Alte opțiuni de tratament sunt benzodiazepinele, la cei cu acuze ușoare, codeina sau antiepileptice de tipul gabapentinei sau pregabalinului, utilizate frecvent în durerea neuropată.
Fiecare dintre aceste medicamente pot veni la pachet cu reacțiile adverse corespunzătoare și este foarte importantă individualizarea și „negocierea” deciziei terapeutice. De exemplu, o problemă cu tratamentul dopaminergic este apariția comportamentului obsesiv sau impulsiv. În prezent am un pacient, romancier, în tratament cu Pramipexol. Este pensionar și este pasionat de scris. În urmă cu un an, când l-am cunoscut, vorbea despre romanele domniei sale, scria, dar la ultimele vizite încep să am senzația că a dezvoltat o obsesie pentru scris, este unicul său motor pe parcursul zilei, este unicul criteriu după care evaluează eficacitatea tratamentului. I-am spus că îmi este teamă că am creat o problema în viața domniei sale cu acest medicament. Răspunsul a fost prompt. Nu mai acceptă viața sa altfel decât cu creionul în mână. Așadar, tot răul spre bine, în acest caz. Mai grav este, însă, când obiectul obsesiei îl constituie jocurile de noroc sau alte vicii.
În ceea ce privește costul medicației, unele produse sunt compensate 50 sau 90%, prin prescripție medicală CAS, altele pot avea un cost redus direct în farmacie, prin intermediul unui card pe care-l procură din farmacie sau de la medicul neurolog.

Care este atitudinea optimă pentru vindecare?

– Am convingerea că nu există specialitate medicală sau chirurgicală în care medicul este unicul responsabil pentru reușita sau eșecul terapeutic. Relația cu medicul este un parteneriat. Acesta are datoria de a consilia pacientul despre medicația optimă, dar și despre modificarea/adaptarea stilului de viață. Este dovedit faptul că scăderea consumului de cafeină, alcool și tutun poate reduce simptomele. Este importantă participarea într-un program regulat de exerciții aerobice și un regim alimentar echilibrat, cu suplimentare de fier, folat sau magneziu, în cazul detectării unui deficit.

Terapiile alternative în sindromul picioarelor neliniștite?

– S-a dovedit că acupunctura este eficientă în ameliorarea simptomelor și agreez ideea aplicării și altor metode terapeutice alternative în aceste cazuri. Nu o susțin în defavoarea medicinii bazate pe dovezi, ci asociat
acesteia.

-Când ați auzit prima dată de SPN?

– Nu îmi aduc aminte data exactă, dar îmi amintesc un pacient mucalit: un tânăr de vreo 30 de ani, fiu al unui pacient cu boala Parkinson, care fusese diagnosticat cu SPN și i se prescrisese Pramipexol, dar a citit prospectul și venise în căutarea unei alte soluții, deoarece nu dorea să aibă halucinații, greață sau obsesii. Îmi era evident că nu aveam nicio șansă să-l conving direct de utilitatea tratamentului, așa că l-am chestionat despre stilul de viață, consum de alcool (unul dintre factorii agravanți). Răspunsul lui serios – „eu n-aș bea, dar mă întâlnesc în fiecare seară cu prietenii în bar” – m-a surprins prin brutalitatea replicii încât unica mea reacție a fost: „de ce?”. „Pentru că nu avem teatru în Roșiori!”, mi-a zis. Evident! Așadar, am negociat 3 luni fără alcool (și începerea demersurilor pentru construirea unui teatru…) sau Mirapexim. Dupa 3 luni, tânărul era încântat că simpla renunțare la viciu îi redusese semnificativ disconfortul nocturn și nu mai avea nevoie de tratament.