Din cuprinsul articolului
Val de durere în lumea medicală românească, după ce încă două pierderi grele au lovit comunitatea din Timișoara. Decesele recente vin în continuarea unui șir tragic de evenimente care a zguduit sistemul sanitar în ultimele săptămâni, ridicând numeroase semne de întrebare și lăsând în urmă familii îndurerate și colegi marcați de pierderi profunde.
Dublă tragedie în Timișoara
În Timișoara, comunitatea medicală este în doliu după moartea a doi medici cu reputație solidă. Printre aceștia, se numără și doctor Eugenia Tauber, medic primar în radiologie și imagistică medicală la Spitalul Județean de Urgență. Cu o carieră de peste patru decenii, Dr. Tauber era recunoscută nu doar pentru profesionalismul ei ireproșabil, ci și pentru empatia și căldura umană cu care își trata pacienții.
„Pentru noi, nu a fost doar un profesionist de excepție, ci și un om luminat, care a știut să aducă liniște și în cele mai dificile momente. A lăsat în urmă amintiri frumoase, o carieră demnă de admirat și recunoștința tuturor celor care au avut norocul să o cunoască”, a transmis colectivul spitalului într-un mesaj plin de emoție potrivit CanCan.
Tragedii succesive la Iași
Dramaticul lanț de evenimente a început în Iași, unde în mai puțin de o lună au murit trei cadre medicale: doi medici rezidenți de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon”, precum și un brancardier. Cazul tânărului medic George Ștefan Tilă, în vârstă de doar 31 de ani, a stârnit un val de reacții emoționale după ce s-a aflat că suferea de fibroză chistică – o boală rară și devastatoare.
Surse apropiate vorbesc despre oboseală cronică, stres major și lipsă de suport real pentru tinerii medici, semnale de alarmă care au fost trase de-a lungul timpului, dar prea des ignorate.
În total, cinci cadre medicale și-au pierdut viața în ultimele săptămâni, iar întrebările se înmulțesc. Deși cauzele exacte ale deceselor diferă, impactul emoțional și profesional asupra colegilor și pacienților este profund. Lipsa unui sprijin psihologic constant, condițiile de muncă adesea epuizante și izolarea resimțită în sistemul medical par să contribuie la o realitate alarmantă.
