Din cuprinsul articolului
Ce ar trebui să fie o scurtă internare pentru investigații s-a transformat într-un coșmar prelungit pentru Megan Dixon, o adolescentă din Marea Britanie care a fost diagnosticată cu Tulburare Neurologică Funcțională (FND) – o afecțiune puțin înțeleasă, dar profund invalidantă. La doar 16 ani, Megan a părăsit spitalul complet paralizată, fără capacitatea de a vorbi sau a vedea. Astăzi, la 20 de ani, își reconstruiește cu tenacitate viața și visează să devină tehniciană de unghii.
Un drum abrupt de la adolescență la dizabilitate profundă
Totul a început când Megan avea doar 13 ani. Simptomele au debutat lent – episoade de slăbiciune, pierderi de echilibru, dificultăți de vorbire. La 16 ani, starea ei s-a deteriorat brusc. După o pierdere completă a capacității de a vorbi, medicii au suspectat un accident vascular cerebral și au decis o internare de patru zile pentru investigații. A fost începutul unei călătorii medicale care a durat doi ani.
„Fusesem internată pentru patru zile de teste și am ieșit din spital doi ani mai târziu”, povestește Megan pentru BBC, într-un reportaj emoționant care i-a adus povestea în atenția publicului larg.
În acel interval, Megan a pierdut controlul total asupra corpului. Nu mai putea merge, vorbi sau vedea. Era hrănită printr-un tub, iar în cele mai grele zile suferea și până la 50 de crize epileptice. Medicii au avertizat familia că trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău. „Corpul meu se bloca complet. Medicii nu credeau că voi ajunge la 18 ani”, își amintește ea.
Diagnosticul: Tulburare Neurologică Funcțională (FND)
După numeroase teste și tratamente fără rezultat, Megan a primit, în cele din urmă, diagnosticul de FND – o tulburare care afectează modul în care creierul transmite și primește semnale nervoase. Structura sistemului nervos rămâne intactă, dar funcționarea lui este profund perturbată.
Simptomele FND pot varia: paralizie, convulsii, tulburări senzoriale, slăbiciune musculară, probleme de echilibru, spasme – toate pot apărea fără o leziune neurologică detectabilă. Deși mult timp a fost privită cu scepticism și considerată o afecțiune „psihosomatică”, în prezent FND este recunoscută drept o tulburare neurologică serioasă și complexă.
Recuperare cu sacrificii: Lăsată singură la sute de kilometri de familie
La 18 ani, Megan a fost transferată la centrul de recuperare neurologică Eagle Wood din Peterborough. Pentru a putea beneficia de tratament specializat, a fost nevoită să se mute departe de familia ei, care locuiește în apropiere de Bath.
„Nu puteam face absolut nimic singură. Eram paralizată de la gât în jos. Nu puteam vedea, nu puteam vorbi. Urăsc să spun asta, dar eram extrem de vulnerabilă”, spune Megan. În ciuda vârstei fragede, a fost nevoită să facă față izolării și să lupte pentru fiecare mic progres.
După 18 luni de terapie intensivă, Megan a reușit să-și recapete capacitatea de a vedea, de a vorbi și de a-și mișca corpul. Totuși, nu va mai putea merge niciodată, din cauza contracțiilor musculare severe la nivelul genunchilor. Pentru a putea îndoi din nou picioarele, va avea nevoie de o intervenție chirurgicală.
Astăzi, Megan face planuri să se mute în propria locuință și visează să urmeze un curs de tehniciană de unghii. „Abia aștept să mă mut cu iubitul meu. Sunt foarte entuziasmată”, spune ea cu un zâmbet.
Viața cu FND – o luptă zilnică
Deși frecvența crizelor epileptice s-a redus la 10–15 pe zi, Megan trăiește în continuare cu o afecțiune imprevizibilă și epuizantă. Dar a învățat să transforme fiecare mică reușită într-o victorie.
„Orice mică victorie, fie că e mișcarea unui deget, rostirea unui cuvânt sau pur și simplu trecerea peste o zi dificilă, merită să fie sărbătorită”, spune ea.
Megan își împărtășește experiența pe TikTok, inspirând mii de urmăritori prin lecții de curaj, reziliență și speranță. Povestea ei este o mărturie despre forța interioară a celor care se confruntă cu dizabilități invizibile și despre nevoia de empatie și înțelegere din partea societății.
Tulburarea neurologică funcțională (FND) este o afecțiune în care pacienții prezintă simptome neurologice fără o cauză structurală detectabilă în creier sau sistemul nervos. Este considerată una dintre cele mai comune tulburări neurologice funcționale, dar rămâne adesea subdiagnosticată sau greșit înțeleasă.
