Din cuprinsul articolului
În mijlocul Săptămânii Luminate, Marțea Albă marchează o zi specială de reflecție și rugăciune, un moment dedicat liniștirii sufletului și respectului față de tradițiile străvechi ale poporului român. Această zi, care cade în a treia zi după Paște, este plină de semnificație religioasă și culturală, cu obiceiuri și superstiții care variază de la sat la sat, dar care au în comun un puternic accent pe înnoirea spirituală și pe păstrarea curăției în această perioadă luminoasă.
Semnificația Religioasă a Săptămânii Luminate
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată reprezintă începutul unei perioade de sărbătoare care durează 50 de zile, până la Rusalii. Este o săptămână marcată de bucuria Învierii Domnului, iar slujbele din această perioadă sunt diferite de cele din restul anului. În fiecare zi, bisericile răsună de cântări și citiri care amintesc de Marea Înviere, iar pentru cei care au primit Botezul, săptămâna aceasta este cunoscută sub numele de „Săptămâna Luminată”, o perioadă în care noul botezat se bucură de lumina Hristosului Înviat.
Marțea Albă este o zi de reflecție spirituală, în care credincioșii sunt îndemnați să se dedice mai mult rugăciunii și să evite muncile gospodărești. Aceasta este o zi în care se face pomană și se evită orice fel de muncă în casă, respectând astfel o tradiție veche care simbolizează respectul pentru liniștea și sacralitatea acestui timp.
Obiceiuri și Superstiții de Marțea Albă
În multe sate din România, Marțea Albă este marcată printr-o serie de obiceiuri și superstiții care reflectă o profundă legătură cu tradițiile ancestrale. Iată câteva dintre ele:
Nu se muncește: Marțea Albă este o zi în care nu se lucrează în gospodărie, iar femeile nu spală, nu calcă rufe și nu fac curat. Este o zi de răgaz, o pauză după agitația sărbătorilor, menită să păstreze spiritul sacru al Săptămânii Luminate.
Pomană pentru cei adormiți: În multe regiuni, oamenii dau de pomană pasca și vin roșu rămas de la Paște, un act simbolic dedicat celor care au plecat din această lume. Se spune că acest gest aduce liniște celor plecați și binecuvântare celor care îl fac.
Ciocnitul ouălor: Deși tradiția ciocnirii ouălor roșii este întâlnită în prima zi de Paște, Marțea Albă nu este mai prejos. Oamenii se adună pentru a ciocni ouă „dos cu dos” sau „coastă cu coastă”, un obicei care simbolizează comuniunea și unitatea în fața Învierii.
Fermecătorul „cucoană”: Se spune că dacă firimiturile rămase de la mesele de Paște sunt puse în pământ, din ele va răsări o plantă numită „cucoană” sau „maruncă”. Aceasta este folosită pentru a aduce rod în gospodărie, fiind considerată un simbol al prosperității și al binecuvântării.
Sfărâmarea Agnețului: În Marțea Albă, un alt obicei liturgic important este sfărâmarea Sfântului Agneț, pâinea de împărtășanie sfințită în cadrul Liturghiei din Marea Joi. Acesta este uscat și sfărâmat, iar fragmentele sunt păstrate pentru a fi folosite în anul următor pentru împărtășirea celor bolnavi sau celor care nu pot ajunge la biserică.
Bucuria Învierii în Perioada Penticostarului
Perioada care începe cu Paștele și se încheie la Rusalii este cunoscută sub numele de Penticostariu. În această perioadă, bisericile sunt decorate în alb, iar slujbele sunt pline de lumină și bucurie. Este o vreme în care toți credincioșii sunt chemați să se bucure de Învierea Mântuitorului, iar salutul „Hristos a Înviat!” răsună peste tot. De asemenea, în zilele de miercuri și vineri, care sunt de obicei zile de post, se face o excepție, iar creștinii pot consuma alimente de dulce, pentru a celebra învierea cu toată bucuria.
Marțea Albă nu este doar o zi a liniștirii fizice, ci și o zi a curățirii sufletești, în care tradițiile și obiceiurile strămoșești se împletesc cu învățăturile creștine. Este o zi în care oamenii se opresc din munca lor cotidiană pentru a se adânci în spiritualitate, a da pomană și a respecta memoria celor adormiți. În Săptămâna Luminată, fiecare zi are propria sa semnificație și adâncire spirituală, iar Marțea Albă, cu tradițiile sale, contribuie la frumusețea acestei perioade sacre.
