Din cuprinsul articolului
Secretele tulburătoare ale unui lac din România. Un drum superb ce duce între orașele Gheorgheni și Piatra Neamț oferă călătorilor ocazia de a vedea câteva dintre cele mai spectaculoase locui din România: Lacul Roșu, Cheile Bicazului și Lacul Bicaz.
Lacul Roşu din județul Harghita, numit și Lacul Ghilcoș Gyilkos (n.r. din maghiară, înseamnă ucigaș), are o poveste fascinantă. Cu o suprafață de peste zece hectare și o lungime de aproape trei kilometri s-a format la aproape 1.000 de metri altitudine, în urma unui cutremur înregistrat la începutul anului 1838, care a dus la prăbușirea unui versant al Suhardului.
La începutul formării sale, lacul era mult mai extins, dar cu timpul barajul natural s-a erodat, iar nivelul apei s-a stabilizat. Este unul dintre puține lacuri formate în acest fel din România. Și lacul Bălătău din județul Bacău s-a format în Munții Nemira, după o alunecare de teren înregistrată în 1883.
Legendele neștiute ale Lacului Roșu
„Lacul Roşu este una din staţiunile care, într-un ritm rapid, a căpătat o zestre destul de bogată în vile și vilișoare, situate atât pe lângă cureaua şoselei cât şi în locurile sălbatice ale muntelui. Lacul Roșu are origine vulcanică el apărând cu o sută de ani în urmă când o regiune împădurită s-a scufundat.
Se văd însă şi azi vârfurile brazilor, rămaşi din prăbuşire, împietriţi, spălând cu vârfurile lor pânza rece a apelor. Este o privelişte ciudată, care are darul să întărească legendele şoptite de localnicii din preajma Lacului Roşu.
Legendele se rezumă însă la câteva neclar spuse, şi la un nume care nu-şi poate regăsi legenda Lacul Ucigaşilor. Părăsind staţiunea pentru o plimbare către Cheile Bicazului, se întâmpină măreţia unor privelişti sălbatice”, informa revista România, în 1938, potrivit adevarul.ro.
O altă legendă spune că pe malul lacului s-ar fi adăpostit un haiduc, căutat pentru crime, care în final și-a găsit aici sfârșitul.
„Lacul Roşu — de la care şi-a luat numirea staţiunea — s-a numit cândva Lacul Ghilcoş. În româneşte Lacul Ucigaşului. Un nume romantic şi cu mister. Nici nu se putea altfel! Aici în fund de codrii, îşi va fi tăinuit vreodată finţa şi sufletul, cine ştie ce om căruia lumea nu-i mai putea aduce îngăduire. Singurătăţle munţilor, rostogolirile neîntrerupte ale văilor, îi vor fi mărit pustiirile sufletului.
Şi într-o noapte cu întunecimi de păcat, când faţa lacului nu-i putea restrânge deznădejdea, se va fi aplecat tot mai mult spre ea, până când simţind răcoarea îmbietoare a apelor, i-a încredinţat ei, odată cu tainele sufletului şi flacăra tuturor patimilor”, informa Gazeta Transilvaniei în 1937.
