Din cuprinsul articolului
Ce se întâmplă dacă uiți să-ți iei pastilele pentru tensiune. Tensiunea arterială nu doare. Dar ne poate opri inima. Cardiologii români trag un semnal de alarmă în contextul Zilei Mondiale a Aderenței: „Tratamentul salvează vieți – dar doar dacă e urmat.”
La început, părea doar o zi mai obositoare. Avea o ușoară amețeală și își simțea capul „greu”. Nu a dat importanță. Cu două luni înainte, medicul îi prescrisese tratament pentru hipertensiune. L-a urmat câteva săptămâni, apoi a uitat. Alteori, a „sărit” intenționat o doză. I se părea că nu are nevoie. Nu avea dureri. Se simțea bine. A ajuns la urgențe într-o dimineață, cu tensiunea 190/110 și un diagnostic de accident vascular cerebral ischemic. Avea 54 de ani.
Acest caz nu e o excepție. E realitate pentru mii de pacienți români care întrerup tratamentul fără să știe că își riscă viața.
Cardiologii cer mai multă responsabilitate
Pe 27 martie, de Ziua Mondială a Aderenței la Tratament, Societatea Română de Cardiologie și Fundația Română a Inimii avertizează că lipsa aderenței la tratament este una dintre principalele cauze ale complicațiilor severe la pacienții cu boli cardiovasculare.
„Aderența la tratament înseamnă viață. Fără ea, pacientul devine o bombă cu ceas”, spune prof. dr. Ovidiu Chioncel, președintele Societății Române de Cardiologie.
România, în zona „roșu închis” a Europei
Datele prezentate de specialiști arată un tablou îngrijorător:
-
Peste 50% dintre decesele anuale în România sunt cauzate de boli cardiovasculare.
-
Mai bine de jumătate dintre bărbații români suferă de hipertensiune, un procent mult peste media europeană de 41%.
-
Doar 20-40% dintre pacienții tratați reușesc să atingă valorile recomandate de tensiune arterială.
Hipertensiunea arterială este descrisă frecvent ca „ucigașul tăcut”. Nu provoacă simptome clare, dar în timp, afectează inima, creierul, rinichii. Poate duce la infarct, AVC, insuficiență renală. Iar când nu e tratată corect, efectele se pot instala fără avertisment.
Tratamentul nu funcționează… dacă nu este urmat
„Variațiile frecvente ale tensiunii, la pacienții care întrerup tratamentul, accelerează distrugerea organelor vitale. Uneori, pacientul se simte bine doar pentru că deteriorarea nu doare. Dar ea se întâmplă oricum”, explică prof. Chioncel.
Mai mult, lipsa aderenței afectează nu doar pacientul, ci întregul sistem de sănătate. Costurile cresc din cauza spitalizărilor repetate, investigațiilor suplimentare, intervențiilor de urgență. Și, uneori, nici măcar cele mai bune echipe medicale nu mai pot recupera ce s-a pierdut.
De ce renunță pacienții?
Motivele variază. Unii uită. Alții nu înțeleg gravitatea bolii sau au impresia că, dacă se simt bine, tratamentul e opțional. Uneori intervin efecte secundare minore care descurajează pacientul. Alteori, nu se simt înțeleși sau ascultați.
Aici intervine rolul esențial al comunicării medic–pacient. „Dacă pacientul nu înțelege de ce trebuie să ia tratamentul zilnic, va renunța. Dar dacă înțelege că fiecare pastilă îi ține inima în viață, perspectiva se schimbă”, subliniază prof. dr. Dragoș Vinereanu, președintele Fundației Române a Inimii.
Cum poate fi schimbată situația?
Specialiștii insistă pe o abordare coordonată:
-
Mai multă educație medicală în rândul pacienților.
-
Mai multă implicare din partea medicilor de familie, care pot observa primii semnele de neaderență.
-
Sprijin real pentru pacienți: explicații clare, soluții pentru efectele adverse, discuții despre stilul de viață.
Nu e vorba doar de luat pastile. Aderența înseamnă și controale regulate, monitorizarea atentă a valorilor tensionale, adoptarea unui regim de viață sănătos.
De reținut
„Tratamentul salvează vieți – dar doar dacă este urmat.” Nu este un slogan. Este realitatea confirmată zilnic în spitale, în secțiile de cardiologie și neurologie. Pacienții care înțeleg și respectă tratamentul au șanse reale să trăiască bine, mult și fără complicații.
Este timpul să renunțăm la ideea că putem negocia cu boala. Hipertensiunea nu se ceartă, nu se explică. Ea acționează tăcut, dar sigur. Singura barieră reală în calea complicațiilor rămâne tratamentul constant.
