Din cuprinsul articolului
România are o istorie vastă și complexă, iar împărţirea teritorial aministrativă este în prezent făcută în Capitală şi 41 de judeţe, care la rândul lor au în componență 103 municipii, 320 de orașe și 2859 de comune.
Numele județelor sale reflectă moștenirea diverselor popoare și civilizații care au lăsat urme de neșters pe acest teritoriu. De la denumiri inspirate din râuri și munți, la cele legate de personalități istorice, cuvinte de origine dacică, slavă, turcă, maghiară sau latină, fiecare județ poartă o poveste fascinantă.
Numele județelor sunt mai mult decât simple desemnări geografice. Ele sunt dovezi ale trecutului, ale schimbărilor sociale și politice, ale interacțiunii dintre popoare. Deși unele denumiri sunt ușor de explicat, altele ascund taine nebănuite, reflectând complexitatea și diversitatea influențelor care au modelat țara de-a lungul secolelor.
Alba, Arad, Argeș
Județul Alba își trage numele din culoarea albă a zidurilor cetății medievale Alba Iulia, unul dintre cele mai importante centre istorice din România. Cuvântul „alba” provine din latinul „albus”, care înseamnă alb, făcând referire la piatra calcaroasă folosită în construcția fortificațiilor orașului. Această denumire este un simbol al continuității latine și al moștenirii culturale romane pe teritoriul țării.
Originea numelui județului Arad este disputată, având mai multe ipoteze etimologice. Una dintre cele mai acceptate teorii este că Arad provine dintr-un nume personal de origine slavă sau maghiară, posibil „Orod” sau „Arad”. O altă teorie sugerează că numele Arad ar putea avea rădăcini în limba turcă, unde „arad” poate însemna „pământ cultivabil”.
Numele județului Argeș provine din râul Argeș, unul dintre cele mai importante cursuri de apă ale țării. Originea acestui nume este disputată, însă majoritatea cercetătorilor cred că derivă dintr-un cuvânt traco-dacic, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi toponime din România. O altă teorie îl leagă de cuvinte latine precum „argentum”, făcând referire la minele de argint din zonă.
Bacău, Bihor și Bistrița-Năsăud
Denumirea județului Bacău este subiect de controverse etimologice, însă cea mai răspândită teorie sugerează o origine slavă. Unii cercetători cred că numele provine de la un anume „Bako”, un posibil conducător local sau un negustor influent. O altă ipoteză susține că derivă din termenul maghiar „Bakó”, care însemna măcelar sau călău, sugerând o posibilă ocupație a locuitorilor din zonă în trecut.
Numele județului Bihor are o origine incertă, existând mai multe ipoteze cu privire la etimologia sa. Una dintre cele mai populare teorii este că provine din maghiarul „Bihar”, numele unei regiuni istorice din Ungaria. O altă ipoteză sugerează că numele ar putea avea rădăcini turcice. Numele județului din România ar putea proveni din cuvântul „bihar”, care înseamnă „primăvară” sau „izvor”. De asemenea, unii lingviști consideră că ar putea avea legătură cu un cuvânt slav care desemna o fortificație.
Județul Bistrița-Năsăud poartă numele a două regiuni istorice distincte, Bistrița și Năsăud. Bistrița provine din cuvântul slav „bystrica”, care înseamnă „apă repede” sau „râu rapid”. El face referire la râul Bistrița. Năsăud, pe de altă parte, are o etimologie mai puțin clară. Ar putea proveni din termenul german „Nassen Au” (pajiște umedă) sau dintr-o denumire maghiară veche care făcea referire la o zonă mlăștinoasă.
Botoșani, Brăila și Brașov
Originea județului Botoșani nu este una certă, dar există mai multe teorii. Una dintre ele sugerează că provine de la un boier numit Botoș, posibil de origine slavă. O altă ipoteză leagă numele județului din România de cuvântul slav „botiș”, care ar putea desemna un tip de acoperământ.
Numele județului Brăila are origini slave. Este posibil să provină de la „brailă” sau „brailov”, un termen care desemna o zonă joasă sau mlăștinoasă. Prima atestare datează din 1368, într-un document emis de Vladislav Vlaicu.
De numele județului Brașov sunt legate mai multe teorii. Unii spun că originea sa este una slavă, provenind de la cuvântul „brasa”, care înseamnă pajiște. Alții spun că numele județului din România ar putea proveni de la cuvântul maghiar „brasu”, care înseamnă fortificație de lemn. Există și varianta ca această denumire să fie un derivat din limba cumană, posibil în legătură cu numele unui râu.
București, Buzău, Călărași
Cea mai cunoscută poveste legată de municipiul București este populara legendă a ciobanului Bucur, care ar fi întemeiat așezarea. Numele acestui cioban ar putea proveni din cuvântul „bucurie” (posibil de origine traco-dacă). O altă teorie sugerează influențe slave din „buk”, care înseamnă fag sau „bukareste”, „loc frumos”.
Numele județului Buzău provine de la râul Buzău, iar originea sa poate fi traco-dacă sau slavă. O altă ipoteză leagă județul din România de cuvântul „boza”, care în slavonă înseamnă „nămol” sau „pământ fertil”.
Numele județului Călărași provine de la orașul omonim, care și-a primit denumirea de la un grup de călăreți (soldați pedeștri și călare) din oastea Țării Românești. Aceste trupe de cavalerie patrulau pe Dunăre în secolul al XVIII-lea, mai ales în perioada fanariotă.
Caraș-Severin, Cluj și Constanța
Județul Caraș-Severin poartă numele unui râu și a unei cetăți din România. Caraș provine de la râul Caraș, cu origine posibil turcică („karasu” = „apă neagră”). Severin vine de la cetatea medievală Turnu Severin, numită după împăratul roman Septimius Severus.
Numele județului Cluj provine de la orașul Cluj-Napoca. Originea cuvântului Cluj este latină, derivând din Castrum Clus, care înseamnă „cetatea închisă”, făcând referire la faptul că orașul este situat într-o zonă înconjurată de dealuri. Sufixul „Napoca” a fost adăugat în epoca modernă pentru a sublinia legătura cu vechea așezare romană Napoca. Clujul a fost un important centru urban medieval, având o puternică influență germană și maghiară. Numele a fost preluat și adaptat în maghiară („Kolozsvár”) și germană („Klausenburg”).
Județul Constanța este denumit astfel în cinstea împăratului roman Constantin cel Mare. În antichitate, orașul a fost cunoscut sub numele de Tomis, o așezare grecească fondată în secolul VI î.Hr. Ulterior, în perioada romană, numele a fost schimbat în Constantiana, în onoarea surorii împăratului Constantin, iar ulterior a evoluat în forma Constanța. Orașul din România a fost un centru comercial important în epoca romană, bizantină și otomană, iar astăzi este cel mai mare port al României la Marea Neagră.
Covasna, Dâmbovița și Dolj
Numele județului Covasna provine din maghiarul „Kovászna”, derivat din „kovász”. Acesta înseamnă „drojdie” sau „ferment”, referindu-se probabil la izvoarele minerale carbogazoase din zonă. O altă teorie sugerează o origine mai veche, legată de o așezare dacică sau secuiască. Covasna este cunoscută pentru apele sale minerale, care au fost utilizate din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile lor terapeutice.
Județul Dâmbovița își trage numele de la râul Dâmbovița, care traversează regiunea și alimentează capitala București. Etimologia numelui este de origine slavă, derivând din „domb”, care înseamnă „deal” sau „podiș”, și sufixul „-ița”, care sugerează diminutivul. Prin urmare, numele județului din România s-ar putea traduce ca „pârâul dealurilor” sau „râul mic al podișurilor”. O altă ipoteză arată că numele ar putea avea origini traco-dacice, dar dovezile sunt insuficiente. Dâmbovița a fost un centru important în istoria Țării Românești, având Curtea Domnească din Târgoviște drept capitală medievală.
Numele județului Dolj provine tot de la râul Jiu și are o origine slavă. Prefixul „Dol” derivă din cuvântul slavon „dolŭ”, care înseamnă „vale” sau „câmpie joasă”. Prin urmare, Dolj ar putea fi tradus ca „Jiu de jos” sau „zona joasă a Jiului”, în contrast cu Gorj („Jiu de sus”). Această denumire reflectă relieful județului, caracterizat de câmpii întinse și terenuri fertile.
Galați, Giurgiu și Gorj
Denumirea județului Galați este una incertă. El ar putea avea origini din limba cumană sau turcă. Ar putea proveni de la „galat”, care înseamnă „fortificație” sau „loc de trecere”. O altă teorie cu privire la numele județului din România este că ar avea origini grecești. Ar putea proveni de la „Galata”, numele unui cartier al Constantinopolului.
Numele județului Giurgiu se crede că provine din perioada otomană, de la numele Sfântului Gheorghe (George, Giurgiu). Otomanii l-au folosit pe acest sfânt ca denumire pentru mai multe locuri. O altă ipoteză spune că vine de la negustorii genovezi care au controlat zona în Evul Mediu.
Județul Gorj își trage numele de la râul Jiu, mai exact de la expresia „Gorul Jiului”, care desemna partea superioară a râului Jiu. În slavonă, „goră” înseamnă „deal” sau „munte”, ceea ce corespunde perfect reliefului județului, care include zone muntoase și colinare. Astfel, Gorj poate fi tradus ca „Jiu de sus” sau „zona înaltă a Jiului”. În documentele medievale, județul din România apare ca un teritoriu locuit de cneji și voievozi locali, fiind o zonă cu o puternică identitate istorică, legată de domnitorii Țării Românești.
Harghita, Hunedoara și Ialomița
Numele județului Harghita provine din Munții Harghita, care domină relieful regiunii. Originea denumirii este maghiară, deoarece zona a fost locuită în principal de secui. În limba maghiară, „Hargita” este un termen vechi care desemnează un loc împădurit sau un lanț muntos. Unele teorii susțin că numele ar putea proveni dintr-un vechi cuvânt tracic sau dacic, dar nu există dovezi clare în acest sens.
Originea numelui județului Hunedoara este disputată. Unii spun că ar avea origini dacice, lingviștii legându-l de cuvinte străvechi locale. Alții spun că județul din România ar putea proveni de la „Hunyad”, numele unei familii nobiliare maghiare. O altă teorie spune că denumirea acestui județ ar putea veni din latină. Hunedoara ar putea fi un derivat din „castrum” (fort) sau un nume roman precum „Hunedus”.
Județul Ialomița își trage numele de la râul Ialomița, unul dintre cele mai importante cursuri de apă din sud-estul României. Originea numelui este disputată, dar cea mai acceptată teorie este că provine dintr-un cuvânt cuman sau peceneg, având în vedere prezența acestor populații migratoare în zonă. O posibilă variantă este legătura cu termenul turanic „yalom”, care ar putea însemna „pajiște” sau „câmpie mlăștinoasă”, descriind perfect peisajul județului. O altă ipoteză sugerează o origine slavă, având în vedere numeroasele hidronime slave din zonă. Râul Ialomița a fost menționat în documente medievale ca o importantă arteră de transport și sursă de apă pentru populațiile locale.
Iași, Ilfov și Maramureș
Originea numelui județului Iași este disputată. O teorie susține că provine de la tribul Iașilor (Alani), o populație migratoare de origine sarmatică ce ar fi trăit în zonă în Evul Mediu timpuriu. O altă ipoteză leagă numele de cuvântul tracic „iasi”, care însemna „sfințit” sau „sacru”. Mai există și o posibilă origine slavă, din cuvântul „jash”, care înseamnă „tânăr”, sau din limba maghiară, unde „Jász” desemna o populație de origine iraniană. Indiferent de etimologie, numele județului din România a rămas neschimbat de-a lungul timpului și este atestat în documente medievale încă din secolul al XV-lea.
Județul Ilfov își trage numele de la râul Ilfov, menționat în documente vechi ca un afluent al râului Dâmbovița. Originea termenului „Ilfov” este incertă. Se presupune că ar putea proveni dintr-o expresie slavă veche („elhov”, derivat din „elcha” – „ariniș” sau „pădure de arini”), având în vedere că zona era odinioară împădurită și mlăștinoasă. O altă teorie sugerează o influență cumană sau pecenegă. Aceste populații migratoare au trecut prin zonă în perioada medievală. Cert este că Ilfovul a fost menționat pentru prima dată în documente din secolul al XV-lea, fiind inițial parte a Țării Românești.
Numele județului Maramureș provine de la regiunea istorică cu același nume, situată pe ambele părți ale Munților Carpați. Etimologia numelui este discutată. O ipoteză susține că provine din limba slavă veche, unde „mara” înseamnă „mare” și „mureș” ar putea avea legătură cu râul Mureș sau cu o veche denumire a zonei. Alte surse sugerează o origine dacică, referindu-se la o zonă de ape și munți. Documentar, acest județ din România este menționat în cronici medievale ca fiind un important centru al românilor din nordul Carpaților.
Mehedinți, Mureș și Neamț
Județul Mehedinți își ia numele de la un vechi cnezat medieval din Oltenia, condus de cneazul Mehedinți. Acesta a fost menționat în documente din secolele XIII-XIV. Originea numelui este posibil slavă, provenind din „međa” (graniță), ceea ce ar indica un teritoriu de frontieră. O altă ipoteză sugerează o legătură cu un nume personal slavon, „Mehedin”.
Județul Mureș își trage numele de la râul Mureș, cel mai important curs de apă din zonă. Originea numelui râului este incertă, dar se presupune că provine dintr-un termen dacic sau tracic, care desemna un râu mare și important. În sursele latine, Mureșul apare sub numele „Marisus”, ceea ce poate sugera o legătură cu un cuvânt proto-european pentru „apă” sau „mare”. Zona Mureșului a fost locuită din timpuri străvechi, iar județul actual din România păstrează o moștenire multiculturală, incluzând români, maghiari și sași.
Numele județului Neamț provine de la Cetatea Neamțului, un important centru medieval. Etimologia cuvântului „Neamț” este de origine slavă, derivând din „nemetski”, care înseamnă „german”. Aceasta poate indica prezența coloniștilor germani în zonă sau o influență teutonică în Evul Mediu. O altă teorie sugerează că numele vine de la râul Neamț, menționat în documentele vechi.
Olt, Prahova și Sălaj
Numele județului Olt provine de la râul Olt, unul dintre cele mai importante din România. Denumirea râului este de origine tracică, derivând din termenul „Alutus”, utilizat de romani pentru a desemna acest fluviu. Oltul a fost un important punct strategic și comercial încă din antichitate, marcând granițe între diverse formațiuni statale. În Evul Mediu, zona Oltului a fost locuită de boieri și cneji locali, care au contribuit la dezvoltarea economică a regiunii.
Județul Prahova își trage numele de la râul Prahova, care traversează regiunea. Originea numelui râului este nesigură, dar se presupune că provine dintr-un cuvânt slav „prah”, care înseamnă „praf” sau „nisip”, făcând referire la aluviunile aduse de apă. O altă teorie sugerează o origine daco-tracă, legată de o formă arhaică a unui cuvânt pentru apă curgătoare.
Denumirea județului Sălaj provine din limba maghiară, unde „Szilágy” desemnează un râu din zonă. Termenul ar avea o legătură cu pădurile de sălcii (din maghiară „szil” înseamnă „ulm”), ceea ce sugerează că regiunea unde acum este județul din România era odinioară acoperită de păduri de acest tip.
Satu Mare, Sibiu și Suceava
Numele județului Satu Mare provine de la orașul cu același nume, documentat încă din Evul Mediu sub denumirea de „Szatmár”. Se crede că numele derivă dintr-un cuvânt slav sau maghiar care făcea referire la o așezare agricolă mare.
Județul Sibiu este unul dintre cele mai vechi centre urbane din Transilvania. Originea denumirii este disputată. Una dintre cele mai acceptate teorii este că provine dintr-un termen de origine slavă, „sibyja”, care ar însemna „râu” sau „apă curgătoare”, referindu-se la râul Cibin care traversează orașul. O altă ipoteză este că numele județului din România ar avea rădăcini germanice, deoarece orașul a fost fondat și dezvoltat de coloniști sași veniți în secolul al XII-lea. În documentele medievale, Sibiu apare sub numele de Hermannstadt (în germană), iar în maghiară ca Nagyszeben.
Județul Suceava își ia numele de la fosta capitală a Moldovei medievale. Originea cuvântului „Suceava” este incertă, dar se presupune că provine de la termenul slav „sŭčevŭ”, care înseamnă „râu” sau „pârâu mic”, ceea ce ar avea sens, având în vedere prezența râului Suceava în zonă. O altă ipoteză susține că numele ar putea avea origini traco-dacice, fiind un toponim vechi adaptat de slavi după migrarea lor în regiune. Suceava a fost un centru important în Evul Mediu, fiind capitala Moldovei în vremea lui Ștefan cel Mare și a altor voievozi.
Teleorman, Timiș și Tulcea
Denumirea județului Teleorman are origini cumane, provenind din expresia „Deli Orman”, care înseamnă „Pădurea Nebună” sau „Pădurea de la Sud” în limba cumană. Acest nume reflectă aspectul geografic al zonei în perioada medievală, când era acoperită de păduri dese. Cumanii au locuit în această regiune înainte de formarea Țării Românești, iar multe denumiri geografice din sudul țării au origini similare. De-a lungul timpului, pădurile s-au rărit, dar numele județului din România a rămas neschimbat, fiind atestat în documente încă din secolul al XV-lea.
Județul Timiș își trage numele de la râul Timiș, unul dintre cele mai importante râuri din vestul României. Originea numelui provine din limba latină, unde romanii numeau acest râu „Tibisis” sau „Tymis”. Termenul ar putea avea rădăcini tracice sau dacice, indicând o apă curgătoare importantă. În perioada medievală, regiunea a fost sub influență maghiară și habsburgică, iar numele a fost adaptat în diverse forme, precum „Temes” în maghiară și „Temesch” în germană.
Originea numelui județului Tulcea este cel mai probabil de influență turcească sau cumană, derivând dintr-un nume personal precum „Tulai” sau „Tulca”. O altă ipoteză sugerează o legătură cu latinescul Turris, care înseamnă „turn”, referindu-se la o posibilă fortificație existentă în zonă în perioada romană. Orașul din România a fost un important punct comercial și strategic la gurile Dunării, având influențe otomane, grecești și romane de-a lungul istoriei.
Vâlcea, Vaslui și Vrancea
Numele județului Vâlcea are o etimologie slavă, provenind de la cuvântul „vâlci”, care înseamnă „lupi”. Aceasta sugerează că zona era populată de haite de lupi în trecut sau că era o regiune de păduri dese, loc preferat de aceste animale. O altă ipoteză ar fi legată de numele unui cneaz local sau al unei familii medievale din zonă. Vâlcea este atestată documentar încă din Evul Mediu, fiind un important centru monahal și economic în Țara Românească, mai ales datorită așezămintelor religioase precum Mănăstirea Cozia.
Originea denumirii județului Vaslui este neclară. Una dintre cele mai acceptate teorii este că provine dintr-un hidronim (nume de râu), respectiv râul Vaslui. Unele surse sugerează o posibilă origine slavă, legată de cuvântul „vas” (care înseamnă „umiditate” sau „mlaștină”), ceea ce ar descrie peisajul zonei din România. O altă teorie indică o origine cumană sau pecenegă, având în vedere prezența acestor popoare migratoare în Moldova medievală.
Județul Vrancea are un nume de origine slavă, derivat din termenul „vrana”, care înseamnă „corb” sau „negru”. O altă ipoteză sugerează că numele ar putea proveni dintr-un termen slav vechi, „vranač”, care însemna „pădure deasă” sau „zonă muntoasă”, ceea ce descrie destul de bine relieful regiunii, potrivit Radio Chișinău.
