Din cuprinsul articolului
Sângerarea vaginală după menopauză apare la aproximativ 10% dintre femeile cu vârsta peste 55 de ani. Chiar dacă în multe situații nu ascunde o problemă gravă, sunt cazuri când acest simptom poate semnala o afecțiune precum cancerul, care necesită intervenție medicală rapidă pentru evitarea complicațiilor.
Despre cauzele și tratamentul sângerării vaginale după menopauză oferă mai multe detalii dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.
Orice sângerare vaginală după menopauză este anormală
Sângerarea vaginală după menopauză – indiferent că este ușoară sau mai abundentă – nu este un simptom care trebuie ignorat, ci adus cât mai rapid la cunoștința medicului ginecolog. Cu cât este descoperită mai devreme cauza, cu atât opțiunile de tratament sunt mai ușoare și mai eficiente.
Printre factorii de risc implicați în apariția sângerării vaginale după menopauză se numără:
- Obezitatea
- Diabetul
- Hipertensiunea arterială
- Bolile de tiroidă
- Sindromul ovarelor polichistice
- Menarha precoce (prima menstruație la vârsta sub 10 ani)
- Instalarea tardivă a menopauzei (după vârsta de 51 de ani)
Posibile cauze ale sângerării vaginale după menopauză
În multe cazuri, sângerarea vaginală după instalarea menopauzei ascunde afecțiuni benigne, care pot fi tratate medicamentos sau chirurgical, minim invaziv.
Cele mai frecvente cauze de sângerare vaginală după menopauză, în aproape 90% din cazuri, sunt: polipii uterini, atrofia vaginală (subțierea și uscarea mucoasei vaginale), cervicita (inflamația colului uterin), terapia de substituție hormonală (mai precis, modificarea sau întreruperea tratamentului) și hiperplazia endometrială (îngroșarea endometrului ca urmare a dezechilibrelor hormonale).
Totuși, sunt situații când sângerarea vaginală după menopauză poate ascunde o formă de cancer (endometrial sau de col uterin) – mai ales dacă este însoțită de dureri abdominale, scădere în greutate sau oboseală –, motiv pentru care trebuie investigată cu prima ocazie la medicul specialist.
Analizele care arată cauza sângerării vaginale după menopauză
Pentru a stabili cauza exactă a sângerării vaginale după menopauză, medicul ginecolog va efectua în primă fază o anamneză a pacientei și un examen clinic cu prelevare de probe pentru test PAP (Babeș Papanicolau).
De asemenea, specialistul va realiza o ecografie transvaginală pentru a verifica organele de reproducere feminine – uterul, ovarele, colul uterin, vaginul.
Investigația presupune introducerea în vagin a unei sonde ecografice speciale, acoperită de un prezervativ lubrefiat, pentru a reda informații despre organele cercetate. Singura recomandare este ca înainte de examinare pacienta să urineze pentru a goli vezica.
Dacă rezultatele la testul Babeș Papanicolau și imaginile ecografice ridică semne de întrebare, poate fi recomandată biopsia endometrială cu examen histopatologic și imunohistochimic pentru a analiza celulele din mucoasa uterină și a detecta posibile afecțiuni precanceroase sau canceroase.
Cum se tratează sângerarea vaginală după menopauză
Tratamentul depinde de cauza sângerării vaginale, descoperită în urma analizelor și investigațiilor menționate anterior.
Cele mai frecvente opțiuni includ medicamente și intervenție chirurgicală, în cazurile severe putând fi luată în calcul și terapia adjuvantă (brahiterapie, radioterapie, chimioterapie).
Astfel, în cazul în care sângerarea vaginală este cauzată de o infecție, tratamentul va consta în administrare de antibiotice, conform recomandărilor medicului curant.
Dacă atrofia vaginală stă la baza sângerărilor neobișnuite, poate fi indicată terapia locală cu estrogen sub formă de cremă sau comprimate vaginale.
În cazul prezenței polipilor uterini, se va efectua histeroscopie operatorie, o procedură ginecologică minim invazivă pentru eliminarea acestor formațiuni. Tot în cadrul histeroscopiei se poate realiza chiuretaj uterin pentru îndepărtarea mucoasei uterine îngroșate.
Pentru hiperplazia endometrială există mai multe opțiuni de tratament, în funcție de vârsta femeii, dorința acesteia de a avea copii, starea generală de sănătate, istoricul medical și, desigur, rezultatele obținute la testele imunohistochimice.
Astfel, în cazurile ușoare de hiperplazie endometrială fără atipii (adică fără celule suspecte) se poate lua în calcul administrarea de progestative sub formă de pilule, injecții sau dispozitiv intrauterin (sterilet).
Histerectomia (parțială sau totală) este rezervată cazurilor în care diagnosticul este de neoplazie și constă în îndepărtarea chirurgicală a uterului și, eventual, a colului uterin, precum și a ovarelor sau trompelor uterine, în funcție de gradul de extindere al celulelor tumorale. Dacă această intervenție este realizată într-un stadiu incipient, când cancerul este limitat la uter și nu s-a extins în țesuturile învecinate, șansele de vindecare sunt de peste 90%.
Dacă vă confruntați cu sângerarea vaginală după menopauză, nu amânați consultul medical! Un diagnostic precoce și tratamentul corect vă poate proteja sănătatea, aducându-vă liniștea de care aveți nevoie.
