Din cuprinsul articolului
Profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre traumatismele cranio-cerebrale la copii, un subiect mai puţin mediatizat. Potrivit medicului, orice lovitură la cap poate avea consecinţe grave, mai ales asupra copiilor.
Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea explică riscurile legate de vârstă, dar şi semnele care arată că după o lovitură.
„Structura anatomică şi cea cranio-cerebrală diferă foarte mult la sugar faţă de cea a copilului mic, între 1 şi 3 ani, care diferă de aceea a şcolarului şi apoi a copilului mare. Un sugar, de exemplu, are capul mare şi oricum se întâmplă, cade sigur pe cap. Alta este situaţia în adolescenţă, de exemplu, când craniul şi creierul sunt o optime din greutatea totală corporală. Deci şi tipurile de traumatisme diferă”, spune prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.
Traumatismele la sugari sunt prin căzături
Căzăturile sunt predominante între 1 şi 3 ani. De la 3 ani încolo încep jocurile. Şi traumatismele cranio-cerebrale ale copilului provin din joaca din parc, din joaca în scrânciob, din mersul pe bicicletă. Iar la copilul mare?
Care sunt periculoase?
Toate sunt periculoase. Pentru că în toate este afectată structura supremă pe care o avem, această bijuterie care se numeşte creierul uman. Or, vă închipuiţi, dacă luăm un calculator sau un telefon şi-l trântim pe jos se strică, nu? Oricât aş pune nu ştiu ce carcasă, aurie, argintie, oricât l-aş proteja. Chiar dacă nu se strică, se defectează legăturile în unitatea centrală. Vă daţi seama ce înseamnă o lovitură la cap pentru un copil…
Ce înseamnă?
În general, se produce un fenomen de vibraţie. Într-o cutie închisă, cum este cea craniană, se produce această vibraţie ca o scuturătură. Creierul este scuturat. Şi atunci poate să urmeze de la o simplă pierdere de cunoştinţă – nu ştii ce s-a întâmplat cu tine – până la stare de comă reală. Şi eu m-am lovit când eram mic, şi eu am văzut stele verzi. În orice caz, indiferent de situaţie, creierul a suferit. Şi sunt multe fenomene şi consecinţe care pot să apară după un timp de la lovitură, nu pe moment.
Ca de exemplu…
„De exemplu, credeţi că lumea ştie că traumatismele cranio-cerebrale repetate vor reprezenta, la o anumită vârstă, un factor favorizant pentru boala Alzheimer? Sau că la boxeri, de la atâtea lovituri, creierul se degradează şi se produce o boală care se numeşte suferinţă majoră a creierului: encefalopatia boxerului? Sau că există boală Parkinson de natură traumatică? Şi toate astea de la nişte traumatisme mai simple sau mai complexe, dar repetate, care duc la dereglări cerebrale. Exact ce se întâmplă în structurile cerebrale e foarte greu de definit, chiar şi cu toate mijloacele actuale. S-au făcut studii asupra fibrelor nervoase care pleacă din creier şi ajung la centrii vitali care sunt în linia mediană a creierului şi de acolo pleacă spre centrii care comandă membrele şi toate funcţiile interne ale organismului. Deci te poţi lovi la cap, într-o anumită porţiune, şi să constaţi că nu mai poţi mişca partea opusă, pentru că fibrele nervoase se încrucişează şi trec pe partea cealaltă”, explică prof. dr. Vlad Ciurea.
„Eu ce să fac când copilul meu cade?”
„Primul lucru: copilul trebuie urmărit. Dacă este palid, varsă, face convulsii, febră, are privire modificată, are tulburări de echilibru, trebuie imediat anunţat un medic, cum este cel pediatru. Şi dacă acesta recomandă o tomografie computerizată este foarte bine. Tomografia este analiza de primă intenţie pentru un traumatism cranio-cerebral. Nu radiografia, nu electroencefalograma, nu fund de ochi, nu analize de sânge”, spune renumitul medic.
Dr. Alexandru Vlad Ciurea spune: „Pentru că se face repede, durează 10 minute. E adevărat că e invazivă, că iradiază, dar oferă o primă imagine a unei lovituri la creier şi craniu şi câteva elemente esenţiale: îţi arată dacă osul, craniul adică, e spart sau nu, dacă sub os se află un cheag de sânge sau nu, dacă structura cerebrală a fost lezată sau nu. În funcţie de rezultatul tomografiei, iei decizia.
Decizia pe care o recomand oricărui doctor este ca atunci când un copil are cel mai mic semn neurologic, chiar dacă este sugar – devine iritabil, plânge, ţipă fără motiv – să facă o tomografie şi, în funcţie de aceasta, este bine ca acel copil să rămână sub observaţie. Pentru că există şi leziuni care se produc în creier în timpul doi, cum spunem noi, adică leziuni secundare care apar după un timp”.
De la ce vârstă e indicată tomografia?
„Nu avem ce să facem, e o analiză strict necesară la orice vârstă în cazul unui traumatism. Un rău necesar, precum telefonia mobilă. Trebuie să avem un punct de plecare pentru a şti ce anume a fost afectat. Ceea ce nu ştie lumea e că trebuie să se investigheze prin CT şi partea cervicală (n.r. – zona cefei), pentru că de multe ori se întâmplă să existe leziuni la măduva cervicală. Or, măduva cervicală este cea care comandă mişcările de la mâini şi de la picioare. Pe acolo trec căile nervoase”.
Cum reacţionează corpul unui copil mic în momentul traumatismului?
„Reacţia principală este de umflare. Din această cauză face convulsii. Devine agitat sau somnolent şi face convulsii. Nu poţi să ştii dacă te uiţi la el în primele ore că asta se va întâmpla. Poate să le facă la 12 sau la 24 de ore de la lovitură. De aceea copilul mic trebuie urmărit. Copilul mare îşi revine în primul moment. Poate să spună: „N-am nimic, lăsaţi-mă în pace“. Şi, pe drumul spre casă, poate să devină palid, să dezvolte tulburări de echilibru, poate să cadă din nou, poate să verse. Ceva s-a întâmplat. Fenomenul secundar arată afectarea fibrelor nervoase lungi, care coboară spre măduvă şi spre membre. Şi mai grav: aceste fibre nervoase lungi se opresc în centrii vitali şi nu mai trimit comanda. Nemaitrimiţând comanda de sus către centrii vitali, aceştia ori pot să fie dezorganizaţi, ori pot să intre în comă”, mai spune dr. Ciurea.
Cât de periculoase sunt căzăturile copiilor între 0 şi 3 ani şi cât de frecvente?
„Frecvenţa lor nu este mare, pentru că aceşti copii sunt foarte supravegheaţi. Sunt ca nişte mici bibelouri. Dacă apar căzăturile cu lovituri la cap, apar într-un moment de neatenţie, dintr-o grabă. Nu poţi să-i spui copilului: „stai cuminte!“. Nu există copil să stea cuminte. Dar nu sunt atât de grave aceste căzături. Dacă apar semne îngrijorătoare, totuşi, trebuie dus la medic”, conchide medicul specialist.