Din cuprinsul articolului
În ciuda faptului că un studiu controversat din 1998 a fost demontat și retras, ideea că vaccinurile provoacă autism, în special cel ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) încă persistă în mintea multor părinți.
Îngrijorările legate de vaccinuri au dus la scăderea ratelor de vaccinare, afectând sănătatea publică. În acest articol, vom analiza adevărul din spatele miturilor privind vaccinurile și autismul, bazându-ne pe dovezile științifice disponibile și pe recomandările experților.
Vaccinurile provoacă autism?
Controversa legată de o posibilă legătură între vaccinurile pentru copii, în special vaccinul ROR, și autism a fost alimentată de un studiu publicat în 1998 în jurnalul medical britanic The Lancet. Studiul a sugerat o conexiune între vaccinarea copiilor și dezvoltarea autismului, ceea ce a dus la o creștere a scepticismului față de vaccinuri.
Însă, în anii care au urmat, studiul a fost demontat și retractat de The Lancet, iar numeroase cercetări ulterioare au arătat că nu există nicio legătură cauzală între vaccinuri și autism. Studiile de amploare, inclusiv cele publicate în 1999 și 2019, au concluzionat în mod constant că vaccinul ROR nu crește riscul de autism și nu declanșează simptomele acestei tulburări la copiii susceptibili.
Ce spune știința despre vaccinuri și autism?
După retragerea studiului din 1998, s-au efectuat numeroase cercetări pentru a investiga posibila legătură dintre vaccinul ROR și autism. Concluziile au fost clare: nu există nicio dovadă științifică care să susțină o astfel de conexiune.
Un studiu realizat în 2019 și publicat în Annals of Internal Medicine a evaluat peste 650.000 de copii pentru a verifica dacă vaccinarea cu ROR crește riscul de autism. Rezultatele au arătat că vaccinul nu este asociat cu un risc crescut de autism, nici măcar în cazul copiilor cu factori de risc genetici sau cu istoric familial.
Ce factori contribuie la dezvoltarea autismului?
În prezent, cauzele autismului nu sunt complet înțelese, dar se consideră că o combinație de factori genetici și de mediu ar putea juca un rol. Potrivit Institutului Național de Științe ale Mediului (NIEHS), cercetările actuale explorează modul în care interacțiunile dintre gene și factorii de mediu, cum ar fi expunerea la anumite substanțe chimice în timpul sarcinii, pot influența dezvoltarea autismului.
Factori genetici care pot crește riscul de autism includ:
- Frați/surori cu autism
- Părinți mai în vârstă
- Afecțiuni genetice precum sindromul Rett, sindromul Fragil X și sindromul Down
Complicațiile la naștere și greutatea foarte mică la naștere sunt, de asemenea, considerate factori de risc pentru autism.
Cum se diagnostichează autismul?
Diagnosticul autismului nu se bazează pe un singur test sau instrument de evaluare. Conform Asociației Americane de Pediatrie (AAP), copiii ar trebui să fie supuși unui screening standardizat pentru tulburarea de spectru autist la vârsta de 18 luni și din nou la 24 de luni. Medicul observă comportamentul copilului și ia în considerare descrierile părinților sau îngrijitorilor despre dezvoltarea acestuia.
Profesioniștii în domeniul sănătății evaluează prezența deficitelor în comunicarea socială și interacțiune, precum și a unor tipare de comportament repetitive sau restrictive, conform criteriilor din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a cincea (DSM-5).
Opțiuni de tratament pentru autism
Deși nu există un tratament unic pentru autism, există mai multe terapii care pot ajuta copiii să dezvolte abilități și să gestioneze simptomele. Potrivit Institutului Național de Sănătate a Copilului și Dezvoltare Umană (NICHHD), acestea includ:
- Terapie comportamentală
- Intervenție timpurie
- Terapie cognitiv-comportamentală
- Programe educaționale și școlare
- Medicamente pentru gestionarea simptomelor
- Terapie ocupațională
- Terapie logopedică
- Nutriție și terapie alimentară
- Terapie mediată de părinți
Tratamentul optim sau combinația de tratamente trebuie să fie adaptată nevoilor fiecărui copil, pentru a-i îmbunătăți funcționarea zilnică.
Când ar trebui să discuți cu un medic?
Dacă ai îngrijorări legate de simptomele de autism ale copilului tău, discută cât mai curând posibil cu un medic sau cere o trimitere către un specialist, cum ar fi un pediatru de dezvoltare sau un psihiatru infantil. Intervenția timpurie poate face o mare diferență în dezvoltarea abilităților copilului și în adaptarea la viața de zi cu zi.
În același timp, nu ezita să discuți cu medicul despre orice îngrijorări legate de vaccinurile copiilor. Specialiștii pot oferi informații educative și resurse bazate pe dovezi științifice pentru a clarifica orice neînțelegere.
Concluzie: Vaccinurile nu provoacă autism
Mitul privind o legătură între vaccinuri și autism a fost demontat în repetate rânduri de cercetări științifice solide. Este esențial să te informezi corect și să discuți cu profesioniștii în sănătate pentru a lua cele mai bune decizii privind sănătatea copiilor tăi. Vaccinarea rămâne una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolilor infecțioase și de protejare a sănătății publice.
