Din cuprinsul articolului
În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroid cu diametrul de aproximativ 12 kilometri a intrat în coliziune cu Pământul în regiunea Chicxulub, în ceea ce astăzi se numește Peninsula Yucatan, Mexic.
Această coaliție a anihilat dinozaurii nonaviați, pterozaurii, amoniții și majoritatea reptilelor marine, adică aproximativ 60 % din speciile de pe planeta noastră.
Acum, un nou studiu internațional condus de Mario Fischer-Gödde de la Universitatea din Köln și publicat în revista Science a stabilit că această rocă uriașă provenea de pe orbita lui Jupiter și era un asteroid carbonat.
Cum a fost ultima extincție în masă
Planeta noastră a suferit mai multe extincții în masă, dintre care cea mai recentă a avut loc în urmă cu 66 de milioane de ani, la granița dintre erele Cretacic și Paleogen, ceea ce oamenii de știință numesc „granița K-Pg”.
Se crede că obiectul de impact Chicxulub, un asteroid uriaș cu un diametru de aproximativ 6-12 kilometri care s-a ciocnit de Pământ în ceea ce este acum Golful Mexic, a jucat un rol-cheie în această extincție.
Această rocă uriașă a lovit cu forța a 10 miliarde de bombe atomice precum cele de la Hiroshima și Nagasaki, generând un tsunami gigantic care s-a răspândit la mii de kilometri de punctul de impact, chiar și peste masele continentale.
Sedimentele stratigrafice din straturile limită K-Pg colectate până acum de oamenii de știință din zonă conțin niveluri ridicate de elemente din grupul platinei (PGE), precum iridiu, ruteniu, osmiu, rodiu, platină și paladiu, care sunt rare pe Pământ, dar frecvente în meteoriți.
Aceste niveluri ridicate de PGE au fost găsite peste tot în lume, ceea ce sugerează că impactul a împrăștiat resturi pe întreaga planetă. Însă unii oameni de știință susțin de mult timp că această extincție a fost cauzată de erupțiile de acum aproximativ 66 de milioane de ani din regiunea Deccan Traps din vestul Indiei, care au fost de asemenea proporții încât ar fi putut declanșa dezastrul.
Până în prezent, raporturile specifice de PGE de la granița K-Pg sunt mai compatibile cu impactul unui asteroid decât cu activitatea vulcanică, însă natura asteroidului, compoziția sa și originea sa extraterestră nu sunt încă bine cunoscute.
Compararea probelor de meteoriți
Pentru a încerca să clarifice aceste necunoscute, studiul condus de Fischer-Gödde a analizat izotopii ruteniului (Ru) din probe prelevate de la granița K-Pg și le-a comparat cu probe provenite din cinci impacturi de asteroizi din ultimii 541 de milioane de ani, cu probe provenite din mici sferule antice asociate cu impacturi de vârstă arheană (3,5 până la 3,2 miliarde de ani) și cu probe provenite din doi meteoriți carbonacei.
Echipa a constatat că semnăturile izotopice Ru din probele de la granița K-Pg erau uniforme și se potriveau îndeaproape cu cele ale condritelor carbonacee (CC), sugerând că roca de la Chicxulub a fost probabil un asteroid de tip C care s-a format în Sistemul Solar exterior.
De asemenea, analiza a exclus posibilitatea ca asteroidul să fi fost o cometă. În ceea ce privește celelalte probe, cele din epoca arheană sugerează că asteroizii care au impactat zona aveau o compoziție similară cu CC, ceea ce indică faptul că au provenit, de asemenea, din Sistemul Solar exterior și ar putea fi o parte din materialul care a impactat în etapele finale ale acreției Pământului.
În cele din urmă, analizele au arătat, de asemenea, că alte situri de impact din perioade diferite au prezentat compoziții izotopice Ru de la asteroizii de tip S (saliciclici) din Sistemul Solar interior.
Sursa: EFE