Osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune medicală în care oasele devin fragile și subțiri ceea ce crește riscul de fracturi. Aceasta apare atunci când organismul pierde prea mult os, nu produce suficient os nou sau o combinație a ambelor.

Osteoporoza poate afecta orice os, dar este mai frecventă la nivelul oaselor vertebrale, șoldurilor și încheieturilor. Fracturile asociate cu osteoporoza pot apărea chiar și în urma unor mișcări ușoare sau chiar în absența unui traumatism evident.

Această afecțiune afectează adesea persoanele în vârstă, în special femeile după menopauză, dar poate afecta și bărbații. Alți factori de risc pentru osteoporoză includ istoricul familial al bolii, lipsa de calciu și vitamina D, fumatul, consumul excesiv de alcool, lipsa de exerciții fizice și utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi corticosteroizii.

Osteoporoza este o problemă de sănătate serioasă, iar fracturile asociate pot avea consecințe grave, inclusiv dizabilități și degradarea calității vieții. Este o afecțiune destul de frecventă, afectând milioane de oameni în întreaga lume. Estimările arată că peste 200 de milioane de persoane suferă de osteoporoză la nivel global.

Simptome de osteoporoză

Osteoporoza este deseori numită „boala tăcută”, deoarece deseori nu provoacă simptome evidente în stadiile incipiente. Mulți oameni nu realizează că au osteoporoză până când nu apar fracturi sau alte complicații. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, unele persoane pot prezenta următoarele simptome:

• Durere de spate: Durerea sau senzația de disconfort în zona spatelui, care poate fi cauzată de fracturi vertebrale sau compresie a nervilor din zona coloanei vertebrale.
• Scăderea în înălțime: Osteoporoza poate duce la colapsul vertebrelor, ceea ce poate duce la o pierdere înălțime și o postură îndoită.
• Fracturi: Osteoporoza crește riscul de fracturi, mai ales la nivelul șoldului, coloanei vertebrale și încheieturilor. Aceste fracturi pot apărea chiar și în urma unor traumatisme minore sau a unor mișcări ușoare.
• Deformări articulare: Oasele fragile pot duce la deformări articulare, cum ar fi încheieturile încheieturii.
• Reducerea mobilității: Durerea și riscul de fracturi pot duce la o reducere a mobilității și la o scădere a calității vieții.

Este important să discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți unul sau mai multe dintre aceste simptome, mai ales dacă sunteți la un risc crescut de osteoporoză din cauza vârstei, sexului, istoricului familial sau altor factori de risc. Un diagnostic și un tratament precoce pot ajuta la prevenirea complicațiilor grave asociate cu osteoporoza.

Factori de risc

Factorii de risc ai osteoporozei includ:

• Vârsta înaintată: Riscul de osteoporoză crește odată cu înaintarea în vârstă, deoarece oasele devin mai subțiri și mai fragile odată cu trecerea timpului.
• Sexul: Femeile au un risc mai mare de osteoporoză decât bărbații, în special după menopauză, când nivelurile de estrogen scad.
• Istoricul familial: Dacă cineva din familia dumneavoastră apropiată a avut osteoporoză sau fracturi asociate cu această afecțiune, este posibil să aveți un risc mai mare.
• Sexualitatea: Persoanele cu o istorie de hipogonadism (niveluri scăzute de hormoni sexuali) sunt mai susceptibile la osteoporoză. Acest lucru este valabil atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
• Istoricul medical: Anumite condiții medicale, cum ar fi boala tiroidiană, boala inflamatorie intestinală și boli cronice ale rinichilor, pot crește riscul de osteoporoză.
• Medicamentele: Anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizii și medicamentele folosite pentru tratarea cancerului, pot slăbi oasele și crește riscul de osteoporoză.
• Stilul de viață: Lipsa de activitate fizică, fumatul, consumul excesiv de alcool și o dietă săracă în calciu și vitamina D pot crește riscul de osteoporoză.
• Indicele de masă corporală scăzut: Persoanele cu indicele de masă corporală scăzut (subponderalitate) sunt mai susceptibile să dezvolte osteoporoză.

Metode de diagnostic

Osteoporoza poate fi diagnosticată utilizând teste de screening și imagistică medicală. Testele sunt recomandate în următoarele situații:

• Evaluare clinică: Medicul va evalua istoricul medical al pacientului, inclusiv factorii de risc și simptomele asociate osteoporozei.
• Testul DEXA (densitometrie minerală osoasă): Acesta este cel mai frecvent utilizat test pentru diagnosticarea osteoporozei. DEXA măsoară densitatea minerală osoasă și este capabil să detecteze pierderea osoasă într-un stadiu incipient. Testul este nedureros și implică utilizarea unei cantități mici de radiații.
• Analize de sânge: Analizele de sânge pot fi utile pentru a evalua nivelurile de calciu, vitamina D și alte markeri ai sănătății osoase.
• Radiografii: Deși nu sunt la fel de sensibile ca DEXA pentru detectarea osteoporozei în stadii incipiente, radiografiile pot fi utilizate pentru a detecta fracturi osoase.
• Evaluarea factorilor de risc: În plus față de teste, medicul poate evalua factorii de risc ai pacientului pentru osteoporoză și poate oferi recomandări pentru prevenirea și tratamentul afecțiunii.

Testele de diagnosticare pentru osteoporoză sunt indicate în special pentru persoanele cu unul sau mai mulți factori de risc ai osteoporozei, precum și pentru cei care prezintă simptome specifice sau au suferit fracturi osoase în trecut. Recomandările exacte privind momentul și frecvența testelor pot varia în funcție de vârstă, sex și istoricul medical al fiecărui pacient, și ar trebui discutate cu medicul curant.

Cum se tratează osteoporoza

Tratamentul osteoporozei vizează încetinirea pierderii de masă osoasă, reducerea riscului de fracturi și, în unele cazuri, creșterea densității osoase. Tratamentul poate include următoarele:

• Suplimente de calciu și vitamina D: Consumul adecvat de calciu și vitamina D este crucial pentru menținerea sănătății osoase. Aceste suplimente sunt adesea recomandate în special pentru persoanele cu deficiențe nutritive sau care nu primesc suficientă calciu și vitamina D prin dietă sau expunere la soare.
• Medicamente care încetinesc resorbția osoasă: Bisfosfonații, denosumabul, raloxifenul și teriparatida sunt câteva exemple de medicamente care pot fi prescrise pentru a reduce resorbția osoasă și pentru a crește densitatea osoasă.
• Medicamente care stimulează formarea osoasă: Teriparatida este un medicament care stimulează formarea osoasă și poate fi utilizat în anumite situații pentru tratarea osteoporozei.
• Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și renunțarea la fumat și consumul excesiv de alcool, poate ajuta la menținerea sănătății osoase și la reducerea riscului de fracturi.
• Terapie fizică: Exercițiile de rezistență și echilibru, precum și alte forme de terapie fizică, pot ajuta la întărirea mușchilor și a oaselor și la reducerea riscului de cădere și fractură.

Este important ca tratamentul să fie individualizat în funcție de nevoile și condițiile specifice ale fiecărui pacient. Deciziile privind tratamentul ar trebui luate împreună cu medicul curant, având în vedere factorii de risc individuali și obiectivele de sănătate ale pacientului.