Din cuprinsul articolului
Boala Alzheimer este legată de o problemă de sănătate cu care toată lumea se confruntă. Oamenii de știință au descoperit o posibilă legătură între boala Alzheimer și stres.
Toată lumea se confruntă din când în când cu stres, care este un răspuns natural la provocările vieții. Dar acesta devine debilitant dacă rămâne constant în timp.
Potrivit American Psychosocial Association, stresul cronic poate afecta sănătatea fizică și mentală, provocând simptome precum anxietate, insomnie, dureri musculare, hipertensiune arterială și un sistem imunitar slăbit.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Karolinska Institutet din Suedia arată că persoanele care au fost diagnosticate cu stres cronic sau depresie au mai multe șanse de a fi diagnosticate cu boala Alzheimer, cea mai comună formă a demenței.
Studiile anterioare au demonstrat o posibilă asociere între stresul cronic, depresie și demență.
Stresul cronic și depresia sunt legate de riscul de Alzheimer
Cea mai recentă cercetare, publicată în Alzheimer’s Research & Therapy, oferă o nouă înțelegere a factorilor de risc pentru demență și a măsurilor preventive viitoare.
Academicieni au examinat datele de sănătate de la Stockholm a 44.447 de pacienți, între 18 și 65 de ani, urmărindu-i timp de opt ani pentru a vedea câți au fost diagnosticați cu boala Alzheimer.
Ei au subliniat că cazurile din această grupă de vârstă sunt rare și este nevoie de mai multe cercetări pentru a identifica toți factorii de risc posibili.
„Riscul este încă foarte mic, iar cauzalitatea este necunoscută”, spune unul dintre autorii studiului, Axel C. Carlsson, profesor la Departamentul de Neurobiologie, Științe și Societate, Karolinska Institutet.
Acestea fiind spuse, descoperirea este importantă prin faptul că ne permite să îmbunătățim eforturile de prevenire și să înțelegem legăturile cu ceilalți factori de risc pentru demență.
Studiul arată că riscul de apariție a bolii Alzheimer a fost de peste două ori mai mare la pacienții cu stres cronic și la pacienții cu depresie decât la pacienții fără nicio condiție.
Între timp, a fost de patru ori mai mare la cei diagnosticați cu ambele afecțiuni, în timp ce riscul de a dezvolta tulburări cognitive a fost crescut aproximativ la fel de mult.
Se consideră că un pacient suferă de stres cronic atunci când el sau ea a fost sub stres, fără posibilitatea de a se recupera timp de cel puțin șase luni.
„Este foarte neobișnuit ca persoanele din această grupă de vârstă să dezvolte demență, așa că trebuie să identificăm toți factorii de risc posibili pentru boală. Arătăm aici că diagnosticul este mai frecvent la persoanele care au suferit stres cronic sau depresie, dar vor fi necesare mai multe studii dacă vrem să demonstrăm orice cauzalitate acolo”, a precizat dr. Carlsson.
