Din cuprinsul articolului
Locul unde se întâmplă vindecări miraculoase. Mănăstirea Prislop este unul dintre cele mai vizitate locuri ale Hunedoarei, fiind vizitată anual de mii de oameni, veniți în acest loc sfânt din toate colțurile țării, dar și din străinătate.
Puțini dintre cei care merg în aceste locuri de poveste, însă, au aflat că acest loc nu poartă doar amintirea părintelui Arsenie Boca. Aici a viețuit și sihastrul Ioan, un călugăr mai puțin cunoscut, dar cu puteri la fel de mari ca ale părintelui Arsenie Boca, canonizat de Biserica Ortodoxă.
Călugărul care a trăit la Prislop şi-a săpat singur o chilie în stâncă, care a devenit în prezent un loc de rugăciune pentru vizitatori. A murit împuşcat de vânătorii care l-au confundat cu un animal sălbatic.
Călugărul ucis de vânători
Puțini dintre oamenii care merg la mormântul călugărului Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop, se încumetă să urmeze cărarea din preajma locului de veci spre grota Sfântului Ioan de la Prislop.
Poteca de câţiva zeci de metri, acoperită toamna de frunze lunecoase și iarna de gheață, traversează o pădurice şi apoi coboară pe marginea unei râpe, printre bolovani, până la chilia săpată în stâncă, unde în urmă cu 500 de ani a locuit Ioan de la Prislop.
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop s-a născut în satul Silvaşu, de lângă Hunedoara. A trăit în secolele XV-XVI şi încă din tinereţe s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă şi plăcută lui Dumnezeu, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune.
„Se spune ca un tânăr pe numele Ioan, din satul Silvaşul de sus – în hotarul căruia se afla şi Sf. Locaş – a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune.
După un număr de ani, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Slivuţ (Silvuţ), unde şi-a săpat singur cu mari nevoinţe, o chilie de piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau iarăşi „casa sfântului”.
Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine.
Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îşi facea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop”, îl descria Mircea Păcurariu, autorul cărţii „Sfinţi Români”, ediţia 1987.
Nu se cunosc informaţii despre cât a trăit Ioan şi nici unde a fost înmormântat, însă chilia sa, devenită loc de rugăciune pentru vizitatorii mănăstirii, este dovada existenţei sale.
Locul minune aflat la doi pași de mormântul lui Arsenie Boca
Sfintele sale moaște s-au păstrat multă vreme în peștera de la Prislop, unde veneau credincioșii din împrejurimi și se închinau. În prezent nu se cunoaște unde se află moaștele sale. Părintele Ioanichie Bălan, în «Patericul românesc», susţine că este probabil ca moaștele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţ a Olteană, la Curtea de Argeș sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioșii și mănăstirile Transilvaniei.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost, este și va fi, atât pentru credincioșii din părțile Hațegului și Hunedoarei, cât și pentru tot omul ce caută mântuirea, o pildă vie de sfințenie.
Peștera lui rămâne mereu un loc de pelerinaj și de reculegere sufletească pentru toți cei ce caută cuvânt de mângâiere și de întărire în locurile de mare frumusețe naturală ale Prislopului, în care au trăit atâția cuvioși călugări cu viață aleasă și bine plăcută lui Dumnezeu.
Din 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe fostul călugăr Ioan, ucis chiar în faţa peşterii pe care o dăltuise în stâncă. Însă deşi a fost trecut în rândul sfinţilor, puţini dintre vizitatorii mănăstirii îi cunosc povestea.
