Din cuprinsul articolului
Vlad Ciurea este unul dintre cei mai cunoscuți neurochirurgi din România. De o blândețe aparte, îmbinată cu un profesionalism desăvârșit, Vlad Ciurea a reușit să le intre la inimi românilor. A salvat zeci de mii de vieți și a fost alături de oamenii aflați în necaz.
Puțini sunt, însă, cei care cunosc drama ascunsă a vieții sale. În urmă cu mai mulți ani, familia lui Vlad Ciurea era îndoliată de o veste îngrozitoare. Nepoțica de doar un an a medicului s-a stins, după ce s-a înecat cu vomă.
Tragedia a avut loc în anul 2012, în timp ce familia medicului se afla în Brașov. Fiul său avea o fetiță, pe Anastasia, micuța suferind de astm. Pentru a-i fi mai bine, în fiecare weekend, părinții săi plecau din București și mergeau la Brașov, pentru ca micuța să poate respira aer curat.
Într-o noapte, în timp ce bona o hrănea cu biberonul, micuța s-a înecat. Presa de la vremea respectivă scria că bona a băgat-o sub duș pe micuță, crezând că în acest fel își va reveni. Medicii au fost chemați prea târziu, iar Anastasia nu a mai putut fi salvată.
“Medicii nu au putut decât să constate decesul copilului, chiar dacă manevrele de resuscitare au durat peste normele impuse. Cauza morţii probabil este înec cu lichid gastric”, spunea David Sigmond Levente, consilier juridic la Ambulanţa Braşov, la acea vreme, potrivit Stiriromania.ro
Au trecut 11 ani de atunci, iar durerea nu s-a stins, însă medicul Vlad Ciurea nu a vorbit niciodată despre această dramă a vieții sale. Cu o eleganță ieșită din comun, neurochirurgul a găsit puterea să meargă mai departe și să salveze în continuare vieți.
Medicul Vlad Ciurea, mărturisiri despre copilăria petrecută la Vaslui: „Nu exista televizor, internet, radioul mergea mai rar!”
Vlad Ciurea, unu dintre cei mai cunoscuți neurochirugi din România, a făcut dezvăluiri despre cum a fost copilăria sa la Vaslui. Celebrul medic a povestit cum era timpul petrecut cu bunicii săi, dar și ce anume l-a determinat, de la o vârstă fragedă, să activeze în domeniul medical.
„Trăiam într-o casă superbă, dar pe care au luat-o comuniștii. Bunicul meu era medic și era medicul orașului Vaslui. Era un fel de șef al Direcției de Sănătate Publică. Era medic generalist și avea cunoștințe și de medicină legală și de epidemiologie. Erau părinții mamei mele. Se numeau dr. Holban. În familia mea a existat un singur scriitor, Anton Holban, și un profesor universitar de biologie, la Iași, profesorul Drăghici. Bunicii mei, amândoi, erau medici. Au făcut facultatea la Iași. Bunica a lucrat pe front cu profesorul Cantacuzino, în războiul pe care l-am avut cu Bulgaria în perioada 1912-1913. Mereu o puneam pe bunica să-mi povestească ceea ce s-a întâmplat acolo.
În esență, cei care mi-au îndrumat pașii copilăriei au fost bunicii. Bunicul meu era un om extrem de relaxat, cu o viață liniștită, de provincie. Nu am să uit niciodată cum își punea pălăria la costum, cu trandafir la butoniera, și mergea la sediul centrului de coordonare medicală (DSP) a orașului Vaslui. Citea medicină și, mai ales, o aștepta pe bunica să vină să vorbească cu ea despre boli, terapii, despre ce mai aflau că se întâmplă în lume. Nu exista televizor, internet, radioul mergea mai rar. (…) În concluzie, am fost supus unei efuziuni intelectuale de literatură, povești, pilde.”, a povestit medicul în cadrul unui interviu pentru tribunanvățământului.ro.
